Autobuzul a venit cu aceeasi intirziere, jumatate de ora, incit ma intrebam de ce nu anuntau ora venirii dupa venirea lui reala? Ma gindeam atunci ca cineva ar trebui sa dea o lege prin care toate trenurile sa aiba ora de sosire cu jumatate de ora mai tirziu.
Vai, friptura era exact cum mi-o imaginam: copanele de pui, impanate cu usturoi si fierte in vin, exact cum doar tata stie! Tot Galatiul mirosea acum a pulpe de curcan! Am multumit vatmanului pentru pachet si am pornit vesel spre camin, fredonind ceva la intimplare. Chiar ma gindeam ca as da o lege ca toata lumea pe strazi sa fredoneze, pentru ca astfel sa ne putem feri de hotii care pindesc in umbra.
In seara aceea camarazii de camin imi ziceau barosanul, fiindca le faceam cinste cu bunatatile trimise de bunica, iar musacaua de vinete facea deja furori. Toti colegii mei de la postliceala de tehnica dentara se imbulzeau la platoul cu legume. Galagia generala a atras interesul paznicului caminului. Acesta a venit cu fata aia acra si borita de alcool si ne-a somat sa parasim hotelul, zvirlindu-mi totodata platoul pe geam. Va dati seama cum am alergat ca nebunul pe treptele spitalului, pina in parcare, sperind sa nu se fi ales praful din farfuria de cristal primita de mama de la Zepter. Rahat, se sparsese de capul unui copil care desena pe asfalt.
Nu era o hemoragie puternica, dar tot necesita pansarea ranii, mai ales ca ma gindeam sa adun toate cioburile, inclusiv cele infipte in scalpul micutului, si sa ma arunc intr-o munca titanica de restaurare. Dar tocmai atunci
mi-am aruncat privirea spre desenul de pe asfalt, era un copac cu o pasare pe o creanga, sau cel putin asa se chinuia sa exprime aceasta caricatura patetica. Nu am putut nicicind suferi copiii fara talent la desen, imi vine sa-i bat. Si astfel mi-a incoltit in minte aceasta formidabila idee: ma fac senator, ma insor si fac un baietel, care, fiu de senator fiind, va desena frumos…