Internațional  -  Dragos Cojocaru  -  

Într-un articol recent pentru revista „Classic Rock Magazine“, ziaristul Mick Wall aduce aminte de felul în care, în 1967, celebra formație americană a cunoscut succesul și a reușit să enerveze mai multe personalități.

„Sâmbătă, 5 august 1967. Hitul cel mai în vogă al verii, Light My Fire, își începe a doua săptămână pe locul 1 în topul Billboard din SUA. Este un moment colosal nu doar pentru The Doors, cvartetul de muzicieni din Los Angeles care încearcă să aducă influența cine­maului arthouse și a poeziei beat în muzica rock, ci și pentru în­treaga istorie a muzicii din a doua jumătate a secolului XX“, scrie „Clasic Rock“.

În mod oficial, amintește Mick Wall, vara lui ’67 este cea cu discul Sgt. Pepper, cu festivalul de la Monterey și florile din părul hipioților. În aceeași săptămână în topurile americane fac ravagii All You Need Is Love (Beatles), A Whiter Shade Of Pale (Procol Harum) și White Rabbit (Jeffer­son Airplane). Dar The Doors, spre deosebire de cei enumerați, nu cântă despre „summer of love“, ci reprezintă „apocalipsa rock“.

Piesa fusese compusă cu un an în urmă, când The Doors, încă puțin cunoscută ca trupă, dădea concerte pe 40 de dolari pe noapte într-un local ieftin. Cu cinci concerte în fiecare seară, membrii The Doors au început să experimenteze și, în cadrul aces­tor experimente, a apărut Light My Fire, melodie pe care chita­ristul Robby Krieger a creat-o după ce Morrison i-a reproșat că nu compune mai mult.

Pe albumul de debut omo­nim pe care The Doors l-a lansat în ianuarie 1967, Light My Fire dura mai bine de 7 minute. Fon­datorul casei de discuri Elektra Records, Jac Holzman, care sem­nase un contract cu trupa, a refuzat inițial să lanseze o versiune editată a piesei, ca single. Așa cum a prezis el, de-a lungul tur­neului versiunea lungă a piesei a devenit tot mai populară și a fost promovată la posturile de radio FM. Când, la momentul ales, Holzman a lansat, în aprilie 1967, versiunea single de numai 2 minute și 52 de secunde, albumul se vindea deja în peste 10.000 de exemplare lunar. Peste noapte, necunoscuții de la The Doors s-au văzut prinși într-un vârtej de sesiuni foto, interviuri, grupuri de fane foarte dedicate, bani. „Dintr-o dată părea că putem face orice“, își amintea Ray Manzarek. Morrison, care avea 23 de ani, era vedeta grupului, cel mai nou și mai fascinat icon pop, pe care Mick Wall îl descrie ca „un martir pe altarul muzei, încercând să deschidă porțile percepției prin orice mijloace la îndemână, ha­lucinogene, marijuana, băutură și, în cele din urmă, cocaină și he­roină. Asta în timp ce stătea agățat de balcoane și recita ver­suri nemuritoare“. „Autodis­tru­gerea și creativitatea nu prea vin la pachet, dar în cazul lui Jim au venit împreună, așa încât am acceptat situația“, își amintește bateristul John Densmore. „Ar fi fost mult mai ușor dacă Jim ar fi fost doar un geniu normal“, co­mentează și Krieger.

Mai puțini știau, scrie Wall, că Morrison îl detesta pe Bob Krieger fiindcă reușise să com­pună Light My Fire, fiindcă oriunde mergea vocalistul era lău­dat pentru un cântec pe care toată lumea era convinsă că el în compusese, un cântec pentru care se silise să învețe versurile, convins fiind că nu e mare lucru de capul lui.

A urmat momentul celebru al apariției la una dintre cele mai mari trambuline spre populari­tate din epocă, emisiunea The Ed Sullivan Show, unde The Doors au interpretat live Light My Fire, iar Morrison și-a încălcat promi­siunea de a omite versul „Girl, we couldn’t get much higher“. Sulli­van, scos din sărite, le-a strigat că nu vor mai călca niciodată în emisiunea lui.

Dar Morrison a reușit să mai enerveze și un alt sultan al show­bizului, pe superstarul Frank Sinatra. Două dintre cele mai mari hituri ale acestuia, Stran­gers in the Night și That’s Life îl impresionaseră suficient pe Morrison pentru a-l face să încer­ce să cânte în stilul acestuia. Când Sinatra a ascultat prima dată Light My Fire, convins că Morrison l-a imitat, a scăpat în public: „Tipul ăsta ar trebui să aibă un accident!“. O asemenea „părere“ din partea cuiva atât de bine legat de Mafia ar fi fost su­ficient să dea de gândit oricui. „The Telegraph“ scrie că Sinatra ura din tot sufletul cântecul. Într-o seară când încerca să asculte radio în mașină și a auzit că Light My Fire era difuzat pe toate posturile, a oprit mașina și a spart aparatul de radio cu pantoful.

Pe moment însă, Light my Fire propulsase The Doors în stratosfera pop și, dintr-o trupă săracă, fiecare membru băgase în buzunar 50.000 de dolari, echi­valentul a 450.000 de dolari de astăzi.

Mai erau doar câțiva ani până la tragica moarte a lui Jim Morrison.