Miruna Runcan despica fenomenologia teatrului pina in maruntaiele sensului temporal al unui spectacol. Fiecare cronica a ei ia pulsul mizei unei reprezentatii si al rostului ei in ansamblul mentalului cultural. Teatrul nu inseamna doar joc actoricesc, regie sau detalii scenografice, desi fiecare compartiment este perfect acoperit. In viziunea Mirunei Runcan, teatrul e baza discursiva a unui lung sir de reflectii. Niciodata nu vorbeste doar despre un spectacol, ci, intotdeauna, despre intersectii estetice, despre rezonante stilistice. E o traficanta de notiuni complementare. Miruna Runcan gindeste teatrul ca pe o plaja semantica in continua fluctuatie si deschidere, si transforma spectacolul in capital cultural.
Cea mai recenta carte a ei, Pentru o semiotica a spectacolului teatral (volum publicat in cadrul Bibliotecii Teatrului Imposibil, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006), umple un gol de interpretare aplicata a spectacolului, care, peste tot in lume, a avut efecte extrem de bine determinate. Miruna Runcan propune un ghid de teorie semantica bazat pe despicarea codului teatral, de la producerea pina la receptarea lui. Accentueaza raportul dintre teatru si retorica sociala, dintre text si multiplele lui acumulari de sens in reprezentare, puncteaza coduri si contexte dramatice, niveluri de discurs interferente, privilegiul starii in prasentia, ignorata de distribuitorii de fapt spectacular, identitatea conventiei scenice. Intrebarea cu care incepe cartea Mirunei Runcan este una fundamentala: „Este teatrul comunicare?”. E intrebarea pe care se intinde toata tabla de sah a semioticii teatrale propuse de Miruna Runcan. Orice reprezentatie teatrala comunica. Ce, cum, de ce si prin ce citim in excelentul studiu al autoarei. Miruna Runcan e un vas comunicant al esentelor teatrale tari. E-adevarat insa ca, in Romania, primeaza teatrul de plus.
P.S.: E rusinos si penibil faptul ca Miruna Runcan nu a luat pina acum nici un premiu UNITER pentru critica teatrala, in conditiile in care este unul dintre cei mai valorosi teoreticieni de teatru din Romania, analist cu sistem si metoda, care risca si mizeaza pe concepte frisonante pentru altii. Miruna Runcan sperie pentru ca e mai desteapta decit majoritatea criticilor domestici. Si asta o costa. E pe nedrept marginalizata intr-un perimetru teatral sedentar si autosuficient. Oare de ce? Pentru ca nu comunica lucruri deja stiute. Si pentru ca incomodeaza superficialitatea.