La Iași a început Classix, ediția a cincea. Între 18 și 25 februarie, opt zile de muzică de cameră, cu peste 50 de artiști din 12 țări – România, Coreea de Sud, Austria, Cehia, Elveția, Germania, Franța, Polonia, Iran, Norvegia, Danemarca, Italia. Vor fi 28 de sesiuni de masterclass (violă, flaut, pian, oboi, muzică de cameră, corzi, canto, muzică de cameră cu pian/ acompaniament pian), dar și evenimente conexe: paneluri, dezbateri, expoziții de fotografie, proiecții de animație, tururi ghidate. Despre ediția din acest an am stat de vorbă din nou, pentru „Suplimentul de cultură“, cu pianistul Dragoș Cantea, directorul artistic al Classix.
Salutare, Dragoș Cantea! Classix 2024 a început de ieri la Iași, sub semnul celestului. Cum trăiești această aventură clasică contemporană de la Iași, la a cincea ediție?
A cincea ediție pare că devine deja un soi de tradiție și un semn de loialitate pe care îl manifestăm, prin revenirea constantă la Iași, cu deschiderea de care aminteai la Catedrala Catolică din Iași.
Un partener tradițional al Classix.
Exact! Și cu o loialitate extraordinară din partea publicului din Iași, mereu alături de noi, mereu primindu-ne cu aceeași căldură! Programul Celestial este o trimitere la debutul festivalului, la Enescu, cu care începea prima ediție Classix.
Un Enescu cântat chiar de tine atunci în 2020…
Mă bucur că ți-ai amintit!
Cum aș putea să uit acel Carillon nocturne atât de uman și de divin…
…iar anul acesta am avut șansa să ascultăm Cvartetul cu pian în re major, o lucrare despre care nu se poate spune că e rar sau des cântată.
Dar cu siguranță mult mai des cântată și înregistrată decât alte partituri enesciene…
Da, așa este, poate nu la nivel universal-cameral, dar eu mă bucur că am adus-o anul acesta, într-o formulă multidisciplinară, cu proiecții video la Catedrala Romano-Catolică.
Classix e și anul acesta o desfășurare de amploare, dar mă gândesc la ediția de anul trecut, una care a bătut toate recordurile, fiind cea mai ambițioasă și mai amplă dintre toate. Anul acesta sunteți la același nivel?
Suntem la un nivel mai bun de prezentare, dar nu la nivelul numărului de participanți, unde 2023 a fost, într-adevăr, un record. Am revenit la o formulă exclusiv camerală, de la bun început ne-am oprit la această formulă, mai intimă, care ne apropie de public. Cu atât mai mult cu cât locurile pe care le avem pentru festival, foarte diferite pentru serile de concert, ne permit mai multă disponibilitate, mai mult joc artistic cu ansambluri mai mici, care înseamnă trio, cvartet și, implicit, și un ansamblu cameral mai mare, dar nu de nivel simfonic cum am avut în anii precedenți.
Ce e important la Classix pentru ieșenii Dragoș Andrei Cantea și Patricia Brohanschi, ca să numesc doar stafful festivalului, pentru că anul acesta asistăm, în premieră, la extinderea domeniului luptei. De ce duceți Classix și în capitala României?
Consider că e un pas firesc. Iașul va fi întotdeauna acasă, va fi punctul de plecare și punctul la care ne întoarcem. În acest sens, Classix are o relevanță cel puțin națională, așa că alte orașe – Bucureștiul la ediția aceasta – vin ca o mișcare firească și vin la cererea partenerilor noștri, e un lucru care trebuie spus. Mă bucur că există acest interes inclusiv din partea publicului bucureștean pentru „aventură clasică contemporană“, cum ne place să o numim.
Sunt parteneri care vă sunt alături, mă gândesc acum la Centrul Cultural Ceh și Ambasada Republicii Cehe la București, încă de la început…
…de la cea de-a doua ediție ne sunt alături, împreună cu Forumul Cultural Austriac București, Centrul Cultural German Iași, Institutul Francez din Iași, Institutul Polonez București, parteneri de nădejde în diplomația culturală care stă la baza Classix.
Apropo de nădejde, mă gândesc că Iașul trece în momentul de față prin schimbări importante în perspectiva zonei de manageriat cultural. Suntem și într-un an electoral. Ați avut parte anul acesta de susținerea autorităților locale?
Avem parte de comunicare constantă, este o comunicare deschisă cu autoritățile locale, avem parte de diplomație culturală și așteptăm să aflăm împreună cam cât de mare este agenda culturală pentru această campanie electorală, de ce nu?, 2024 va fi un an special, știm cu toții, și, așa cum am mai spus, Iașul va fi pentru noi întotdeauna prioritar, dar suntem, într-adevăr, și dependenți de sprijinul autorităților locale. Ne bucurăm să putem anunța vizita unor ambasadori, precum cel al Regatului Danemarcei la București, care va fi prezent la Iași, așa că, cel puțin la nivel formal, autoritățile vor fi implicate, dar așteptăm să confirmăm și un sprijin mai aplicat asupra festivalului, pentru că doar împreună putem fi mai puternici!
Da, am vorbit despre asta și în alte interviuri, îmi amintesc că anul trecut spuneai același lucru, că doar împreună putem fi comunitatea vibrantă pe care ne-o dorim, dacă îmi amintesc exact.
Îți amintești exact, așa este!
Spune-mi acum despre conceptul care guvernează ediția de anul acesta, „descoperirea dorinței“. Dacă nu e un secret, ce dorință ai vrea să-ți mai descoperi, Dragoș? Sau e o dorință secretă?
(Râde.) Nu cred că ar trebui să fie neapărat vorba despre mine, cred că fiecare dintre noi ar trebui să fim curioși – revenind și la ce spuneam mai devreme, că 2024 e un an special! –, un an în care descoperim, ne descoperim pe noi înșine sau ne redescoperim: noi aptitudini, noi interese, redescoperindu-i pe cei din jurul nostru. În același timp, suntem curioși pentru că ne dorim lucruri diferite! Unii își doresc senzualitate, alții nostalgie, alții își doresc umor, melancolie, sau de ce nu, eliberări cathartice! Suntem foarte diferiți și cred că în ultimii ani – mă gândesc la conceptul Metamorfoza din ediția 2023 – transformarea a avut loc și pentru artiști, artiști care, cum e cazul Kristinei Vocetkova, membră a Trio Bohémo, revin la Iași. Avem de-a face cu artiști care s-au schimbat și care își doresc să exploreze noi teritorii, astfel încât această dorință invită la introspecție și la curajul de a descoperi necunoscutul, fie că e vorba de noi sau de cei din jurul nostru.
…legat de toate aceste dorințe, mai mult sau mai puțin secrete, care trebuie să conveargă, să aibă un punct de întâlnire, îmi amintesc că anul trecut ai participat la Classical ME Music Summit de la Timișoara, acolo unde ai prezentat Classix alături de alte festivaluri de muzică clasică românești, de la longevivul Festival Enescu până la mai tânărul Musica Ricercata. Ce poate face un festival de muzică clasică pentru un oraș sau pentru o regiune, Dragoș?, Iașul are eterna problemă cu izolarea, cu faptul că nu avem acces la o autostradă nici acum, în 2024.
Turismul cultural e un fenomen din ce în ce mai important, fie că ne uităm la pliante, la revistele companiilor aeriene când zburăm undeva, fie că ne uităm pe Google și vedem primele reclame care apar. E un factor important pe care mulți operatori culturali europeni îl gestionează cu succes. Și aici putem vorbi de o plajă amplă, de la Festivalul Enescu la BBC Proms sau Festivalul de la Verbier, festivaluri la care zona atrage, printr-o încărcătură culturală. Iar în turismul cultural Classix are acest potențial, un potențial unic în regiune, îndrăznesc să spun, unic pentru Iași, pentru că are deja o tradiție, este recunoscut și iubit de comunitatea locală, iar acum este timpul ca festivalul Classix să fie descoperit de un public internațional. Pentru mine, internaționalizarea este un factor cheie, iar aici, iată că ne unim și cu autoritățile locale, chiar dacă nu avem autostradă, avem un nou terminal care stă să fie deschis la Iași, avem intrarea în Schengen care urmează să fie implementată…
Da, la capitolul „urmează“ stăm bine…
Da, să sperăm că se vor și întâmpla. Ce vreau să subliniez este faptul că va fi din ce în ce mai ușor să ajungi la Classix, comunicarea este făcută bilingv, astfel încât încurajăm cât mai mulți vizitatori ai orașului să ia parte la aventura noastră clasică contemporană. Da, turismul cultural este un principal factor de decizie când promovăm festivalul.
Mă întorc la dorința voastră de a ieși din arealul ieșean cu Classix. Concertul de la București înseamnă că planurile pentru ediția viitoare sunt deja făcute? Și care sunt acestea în privința extinderii Classix?
Așa este, planurile sunt cumva schițate, nu făcute, urmează să le discutăm în detaliu, pentru mai mulți ani de zile. De aceea am spus că Bucureștiul este un pas firesc, pentru care nu a trebuit să mișcăm noi prea multe degete, ca să spun așa. În același timp, da, ne gândim la amplitudinea națională a Classix, care e un factor de mare interes.
Să revenim la ediția de anul acesta. Te-aș ruga să jalonezi pentru cititorii Sdc, care și anul acesta e partener media al Classix, care ar fi punctele de interes legate de fiecare concert. Practic melomanii vor putea găsi și citi la intrarea în fiecare sală de concert acest interviu și cred că e un lucru bun să ai câte un pont interesant, chiar înainte să curgă muzica, de la chiar directorul artistic al festivalului. Așadar, după deschiderea celestă, Ritualul magic, luni, 19 februarie 2024, la Casa de Cultură a Studenților.
Da. Aici este recomandarea mea personală și foarte subiectivă, pentru că iau parte la acest concert.
Vei fi nu doar director artistic, ci și pe scenă alături de partenera ta, pianista Grace Jee Eun Oh, cu care te-am mai văzut la Classix.
Și nu numai. Să nu uităm de Valentin Șerban, noul concertmaestru al Filarmonicii „George Enescu“ din București, laureat al Concursului Enescu. Avem un afiș foarte important, avem un corp de balet, pentru că vorbim de o coproducție cu Opera Națională Română Iași pentru Ritualul primăverii, care e practic un alt cap de afiș. Cât de des avem șansa să ascultăm Ritualul primăverii la Iași?
Mai deloc!
Da! Chiar dacă într-un context cu două piane, bineînțeles e mult mai facil din punct de vedere logistic decât cu un ansamblu simfonic, dar cumulate cu un corp de balet va fi cu adevărat o desfășurare de forțe impresionante! Avem un omagiu adus muzicii țigănești sau mai degrabă a inspirației pe care muzica țigănească a avut-o în dezvoltarea muzicii clasice, un adevărat melting pot, cu Mihai Diaconescu și Valentin Șerban, care o să ne poarte pe o foarte interesantă traiectorie țigănească.
O reală plăcere, de savurat!
De savurat, într-adevăr!
Urmează The Classic Theory, marți, 20 februarie, la Palatul Culturii, un program care începe cu muzică contemporană, cu o lucrare a unei o compozitoare născută în anii ’80.
Așa este, o compozitoare tânără. Muzica contemporană nu poate să lipsească din Classix, muzica femeilor compozitoare nu poate să lipsească din Classix. Am avut o ediție anterioară în care am pus focusul pe muzica femeilor compozitoare, pe feminism în muzica clasică și ne dorim ca acest lucru să devină normalitate. Avem artiști ieșeni care urmăresc asta cu mare succes – mă gândesc evident la Alexandra Dăriescu și egalitatea de gen în concerte.
Alexandra e o campioană a muzicii scrisă de femei.
Da, acesta este un caz pe care îl observăm și la Classix, Caroline Shaw cu Entr’acte (2011) și Fanny Mendelssohn, o primă parte cu Chaos String Quartet pur feminină, urmată de o biblie a cvartetului de coarde care e scrisă de Ludwig van Beethoven.
Cvartetul de coarde nr. 14 do diez minor, op. 131 cu acest cvartet care vine din Austria și care în afară că a lucrat cu Helmut Lachenmann crede că Haos + Logos = Patos!
Au o filosofie proprie, într-adevăr, și aș mai menționa că violoncelistul Bas Jongen este familiarizat cu Iașul, pentru că el a fost membru în Giocoso String Quartet, un alt ansamblu cameral ieșean crescut de Cvartetul Voces, laureat la câteva concursuri foarte importante. Mă bucur mult că Bas revine la Iași în postură de violoncelist al Cvartetului Chaos!
Miercuri, 21 februarie, Bohemian Jazz – Casa de Cultură a Studenților Iași
Din nou o primă audiție națională, lucrarea lui Martin Brunner, Moving Silhouettes.
O lucrare scrisă în 2023!
Da, de un ceh tot din anii ’80, născut în 1983. Este un concert destul de light și foarte spectaculos în același timp! 2024 este în primul rând anul muzicii cehe, sunt foarte mulți compozitori cehi celebrați la Classix, de la Dvořák, Smetana, Janáček, Smetana…
…favoritul tău!
Da, mult prea iubitul meu compozitor. Celebrăm, așadar, muzica cehă, atât în concertul de la București, cât și în concertul de miercuri, cum altfel decât cu un ansamblu praghez, Trio Bohémo, un ansamblu tânăr, dar care are una dintre cele mai interesante culminații în activitatea artistică. Trebuie să-l menționez și pe violistul Răzvan Popovici în cvartetul cu pian de Josef Suk.
Și fondatorul Sonoro.
Da, mă bucur că astfel se creează un network al festivalurilor camerale, așa puține câte sunt. Iar în partea a doua, de savurat Anotimpurile din Buenos Aires, de Astor Piazzolla și Café Music, de Paul Schoenfield.
Ajungem la dorința seducției!
Da, Romantic Whispers, joi, 22 februarie – Casa de Cultură a Studenților Iași. Un concert foarte special, cu un program romantic din care nu putea să lipsească Rahmaninov și care îl include și pe Francis Poulenc în partea a doua, cu un line-up destul de exotic.
Cu un Arirang Arariyo pentru 4 flaute și pian, care pe mine mă trimite la Kim Ki-duk!
Da, aici voiam să ajung! Dacă vorbim despre soft-power și ce înseamnă diplomația culturală la nivel mondial, Coreea de Sud este un veritabil exemplu de succes. Dacă vorbim despre ce înseamnă k-pop azi, ce înseamnă k-drama, mâncarea coreeană sau produsele cosmetice coreene etc., sunt foarte multe aspecte care înseamnă soft-power, care unesc lumea culturală de business și asta înseamnă enorm pentru această țară. Noi avem un parteneriat exotic cu Swiss-Koreean Cultural Association, fundația căreia îi datorăm acest periplu cu trei flautiste coreene invitate, alături de un mega-star al flautului, elvețianul Philipp Jundt, în acest imn neoficial al Coreei care se cheamă Arirang Arariyo.
Aș remarca aici și sonata lui Otar Taktakishvili, o altă premieră, cred, la Iași, un compozitor georgian cântat ediția trecută a Festivalului Enescu într-un program Avi Avital și corul de bărbați Rustavi din Georgia, un compozitor care, deși a trăit în regimul sovietic, a scris o muzică incredibilă…
Mă bucur că menționezi asta pentru că e o nouă descoperire, Taktakishvili e foarte atașat de componistica sovietică, într-adevăr, dar muzica sa e cu totul și cu totul specială.
…dar și selecția de romanțe și lieduri de Rahmaninov, interpretate de baritonul Florin Estefan, care nu e doar managerul Operei Naționale din Cluj, ci și un specialist în muzică rusă.
Da, este o pasiune, nu știu cât de ascunsă, a lui Florin Estefan, care arată polivalența lui artistică. Va fi acompaniat de Dragoș Dimitriu, un alt manager de succes.
Un recital cu manageri…
Cu manageri, da, de succes, pentru că și Florin Estefan, și Dragoș Dimitriu au demonstrat la Opera din Cluj și la Filarmonica din Brașov abilitățile manageriale, dar nu numai.
Vom avea, din nou, un alt moment în care muzica întâlnește pictura la Iași, o întâlnire cu vizualul și cu Felix Aftene, vineri, 23 februarie, Reframing the Classics – Palatul Culturii, Sala Henri Coandă, Iași.
E un concert special pentru că revenim la tablouri, revenim la pictură și la Felix Aftene.
Mustața lui Dali e încă proaspătă în memoria celor care au ascultat-o în premieră ediția trecută!
Da, încercăm să construim în baza acelui succes, iar pentru mine e o bucurie să avem șansa unei mostre de improvizație în muzica clasică, un lucru care este atât de rar întâlnit. Pentru noi doi nu e nici un secret că, în trecut, cadențele la un concert erau improvizate, știm asta, dar nu mai e cazul astăzi. Iată că avem șansa unei serii improvizatorice, oferite de un pianist clasic francez inspirat de tablouri din cele șapte coline ale Iașului realizate de Felix Aftene. Este un nou factor de diplomație culturală, de data aceasta „foarte” local, al Iașului, prin care marcăm descoperirea acestor coline cu muzica unui pianist francez, Jean-Baptiste Doulcet.
I Wish I Were Water, sâmbătă, 24 februarie – Palatul Culturii, Iași
Este plăcerea mea vinovată, după Magic ritual. Mă leagă o prietenie cu compozitorul acestei suite cvasi-simfonice, să-i spunem, Mirsaeed Hosseiny Panah.
…care cântă și la santur.
Da, solist la santur cromatic, un instrument tradițional iranian, foarte asemănător țambalului nostru românesc.
…care se întâlnește și în India.
Suita a fost înregistrată anul trecut la Losen Records, în Norvegia, iar cu această ocazie are și premieră europeană. Mă bucur că ea are loc în România, la Classix Iași. Avem din nou o fuziune – poezie persană recitată de artiști lirici ai ONRI, publicul va avea și traducerea în engleză a acestor poeme, iar muzica este o suită în șapte mișcări, care are la bază muzica clasică, are influențe din jazz și o intenție orientală.
Și am ajuns la concertul de gală, Classix Desire – Sala Unirii, duminică, 25 februarie – Cinema Victoria, Iași.
Classix Collective e ansamblul care ia naștere sâmbătă, 24 februarie, la I Wish I Were Water, iar duminică va fi concertul de gală, la care revine și bandoneonul. Mă bucur că vom avea foarte mult dans, inspirația naturii, îl avem pe oboistul danez Max Artved, pe tenorul româno-norvegian Gabriel Bârjovanu.
Dar și Sabin Penea și Ioana Chiriac…
Sabin Penea care revine la Classix și va cânta alături de mine o fantezie de Ole Bull, care, din nou, nu a mai fost cântat la Iași, iar în partea a doua o celebrare a dansului, cu un tribut Astor Piazzola al duoului italian Bandini & Chiacchiaretta.
Adios nonino, ce pot să mai spun? Am vorbit despre concerte și despre muzica lor, pe final aș mai puncta doar interdisciplinaritatea Classix, care îl transformă într-un creuzet.
Mă bucur că revin cursurile de măiestrie, susținute de majoritatea artiștilor invitați în festival, anul acesta avem și un masterclass dedicat muzicii de cameră și acompaniamentului artistic, sau pianului colaborativ, cu pianistul Ulrich Koella și Trio Bohémo, astfel încât nu vom avea doar formatul clasic de masterclass, în care un tânăr student are o întâlnire față în față cu mentorul său, ci vom avea un ansamblu care lucrează cu un student. Mă bucur să revenim și cu seria panelurilor educaționale Classix in Focus, care o readuce la Iași pe Cristina Uruc, managerul Festivalului „George Enescu“ și Artexim, alături de Răzvan Popovici – Sonoro, și de Ioan Dragoș Dimitriu, directorul Filarmonicii Brașov. Va fi cu adevărat o oportunitate pentru tinerii muzicieni să aibă un prim contact cu instituții muzicale importante din România, pentru a-și dezvolta cariera într-un mod cât mai armonios.
Classix 2024, o ediție cel puțin de neratat. Dragoș Cantea, îți mulțumesc! Multă baftă!
Mulțumesc și eu! Vă aștept la Classix!
FOTO: © Bogdan Fotea