Continuăm Jurnalul.
Sâmbătă, 10 februarie
Unul dintre dezavantajele de a fi Șoșoacă: nu mai poate fi răul cel mai mic.
O notă de acum trei ani: Ușor-ușor, intră și copiii născuți la începutul secolul XXI în câmpul muncii. Am mari așteptări de la progres și de la milenialii bugetari speciali de mâine. Trag nădejde ca ei să se pensioneze la 25 de ani, nu ca strămoșii lor, la 40.
Încă o notă de acum trei ani: Idee de reformă fiscală: copiii bugetarilor speciali să fie încadrați direct ca pensionari speciali, să nu se mai nevoiască și-n câmpul muncii.
O notă de acum trei ani: Doamna Șoșoacă. Nu pot să înțeleg cum i-a scăpat lui Nenea numele ăsta. Greșeală impardonabilă, monșer. Doamna Șoșoacă, nene. Doamna Șoșoacă.
Încă o notă de acum trei ani: Citesc știrile din țara natală, România așteaptă reacția Doamnei Șoșoacă și aș vrea să mă nasc din nou, dar de data aceasta în Gabon.
Încă o notă de acum trei ani: Nu mai există clasă de mijloc nici între oamenii frumoși, oameni dragi sufletului meu, și nemernicii ăilalți care nu sunt oameni frumoși, oameni dragi sufletului meu. Practic, numai oameni frumoși, oameni dragi sufletului meu, și neoameni pe lume. Când de fapt e exact invers: peste tot doar oameni maro & gri, of, nici oameni frumoși, dragi sufletului meu, nici nemernici & neoameni, how dare you?
O notă de acum doi ani: Idee de basm românesc: nimeni nu trăiește fericit până la adânci bătrâneți, cu excepția lui Ion Iliescu.
O altă notă de acum doi ani: Dacă exista la Jocurile Olimpice de iarnă proba de plăvanlavale, președintele venea acasă plin de aur, eroul țării românești.
Vineri, 9 februarie
Democrația de la vlahi: în loc să fie la ocnă, cu bila de picior, marii pungași le vor zâmbi vlahilor din afișele electorale și anul acesta, spre a fi frumos. Și, având retardul istoric imposibil de tratat, fiind blocați mintal într-un mix de precambrian, feudalism, ceaușism târziu și tranziție eșuată, vlahii vor alege cu marele entuziasm necesar.
Fratele Negoiță ăla de la trei, ales și reales de cetățenii din sectorul cu pricina, pe care îi socotesc de aceea cei mai inteligenți dintre toți vlahii (cu excepția firească a votanților lui Popescu ăla de-și zice Piedone, întinând numai nobilele idealuri ale lui Piedone), mi se pare emanat din ciudata încrucișare a ochilor lui Ciorbea cu un kilogram de făină, un palmier după două săptămâni în Vitan, o fată de locale, deosebită, elegantă, centrală, discretă, rafinată, posibilitate loc parcare și crierul găinii moarte a creatoarei cu găina.
O notă de acum cinci ani: Aflat în deplinătatea termenilor acestei comparații, afirm cu toată responsabilitatea că Bucureștiul nu e micul Paris, ci marele Băicoi.
O notă de acum trei ani: Nu știu de ce nu se menționează mai des în Club 27 și numele lui Saint-Just, ghilotinat totuși la douăzeci și șapte de ani, în timpul Revoluției Franceze, nu înainte de a ne fi lăsat totuși frumoasele cuvinte: Fericirea e o idee nouă în Europa.
O notă de acum doi ani: Nu înțeleg cum de nu a apărut deja emisiunea televizată „Nășica“. A fost „Nașul“, dar n-are puterea pe care ar putea să o genereze în lumea vlahă „Nășica“.
Joi, 8 februarie
O notă de acum doi ani: Văd că nu mai merge bobul românesc așa cum mergea el pe la Jocurile Olimpice. Pe de altă parte văd „politicieni“ vlahi de prim-rang (vorba vine) și constat că stăm bine la boabe, la consumul de boabe la vârf. Prostie macră fără os tăvălită prin făină & bobițe – o nouă rețetă pentru o democrație și mai originală, valahíe, nebunie, tot.”