Am venit la retrospectiva cinematografiei romane care se va desfasura timp de o luna la Tel-Aviv, Ierusalim si Haifa. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Roman din Tel-Aviv (care sta, deocamdata, in trei angajati), in colaborare cu cele trei cinemateci israeliene. Curatorul sau este Costel Safirman, care lucreaza la Cinemateca din Ierusalim si care face parte si din comitetul de organizare al Festivalului de Film de la Ierusalim. Sintem o „delegatie” nici prea mare, nici prea mica. Cristian Mungiu, Hanno Hoefer, Elisabeta Bostan, Laurentiu Damian, criticii de film Magda Mihailescu si Cristina Corciovescu. Plus ceva presa. Anamaria Marinca va sosi la 4 dimineata, din Grecia. Vor mai veni in zilele urmatoare Dan Pita, Iosif Demian si Copel Moscu. Cineastii stau doua-trei zile, presa o saptamina.
Cea mai amuzanta intrebare la conferinta de presa de dinaintea deschiderii festivalului a venit de la un jurnalist israelian: „In Romania, criticii de film sint numai femei?”. „Inainte de ’89 cam asa a fost”, i-a raspuns Cristina Corciovescu. „Poate pentru ca femeile sint mai rele.”
Cel mai amuzant raspuns a fost al lui Hanno Hoefer. „Ce parere ai despre filmele din retrospectiva?”, este intrebat de Costel Safirman. Hanno Hoefer spune la inceput ca n-are nici o opinie, dupa care adauga ca, dat fiind ca el face filme scurte, si opiniile lui sint scurte. Ar fi preferat sa nu existe un clasament al Top Ten-ului, doar o lista de titluri.
Retrospectiva se bazeaza pe Top Ten-ul celor mai valoroase filme romanesti in opinia criticilor, dar adauga si alte titluri: Meandre de Mircea Saucan, E pericoloso sporgersi de Nae Caranfil, California Dreamin’ (nesfirsit) de Cristian Nemescu, Marele jaf comunist de Alexandru Solomon, Boogie de Radu Muntean, Marfa si banii de Cristi Puiu, Occident de Cristian Mungiu, O lacrima de fata de Iosif Demian, Saltimbancii de Elisabeta Bostan, filmele de animatie ale lui Ion Popescu Gopo, documentare realizate de Titus Mezaros, Mirel Iliesiu, Copel Moscu, Ovidiu Bose Pastina si Laurentiu Damian, scurtmetraje semnate de Cristian Mungiu, Hanno Hoefer, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu si Costel Safirman, jurnale de actualitati din perioada 1950-1970.
Proiectiile au loc simultan in trei orase
Efortul organizatoric e considerabil pentru o echipa de baza formata din numai patru oameni, mai ales ca proiectiile au loc simultan in cele trei orase, iar „delegatia” trebuie sparta si trimisa in mai multe locuri. Pe 10 noiembrie, Cristian Mungiu a deschis retrospectiva la Tel-Aviv, iar Anamaria Marinca si Hanno Hoefer au facut acelasi lucru la Cinemateca din Ierusalim.
La deschiderea de la Tel-Aviv, intr-un sediu de cinemateca mare cit o biserica (si ridicat din donatiile unor personalitati printre care se numara Goldie Hawn, Walter Matthau sau Louis Gossett, Jr.), sala a fost plina ochi, desi romanii avusesera ocazia sa vada Occident de citeva ori pe TVR International. Sint insa si israelieni in sala, precum si citeva personalitati ale vietii publice care il tin pe Mungiu de vorba in fata cladirii minute bune dupa ce se incuie sala. Mihaela si Florin, doi frati trentagenari care au emigrat in 1985 din Romania, au vazut filmul de vreo cinci ori, dar tot au tinut sa-l revada. Spun ca e un film genial si ca 432 inca ruleaza in salile din Tel-Aviv, desi a intrat pe ecrane la sfirsitul anului trecut (dar n-a prins la toti romanii din Israel).
Retrospectiva este ultimul eveniment de amploare organizat de ICR Tel-Aviv in acest an (Hanno Hoefer avusese doua concerte cu Nightlosers, prin ICR, doar cu o luna mai devreme – de aia stia circiumile bune si ca se poate face inca baie in mare). La anul, cu fondurile taiate aproape la jumatate de Guvern, ICR Tel-Aviv isi va restringe considerabil activitatile (de aici titlul).
Deplasare realizata cu sprijinul
Institutului Cultural Roman