Mai bine asa, setat pe standul Romaniei, pe evenimentele organizate aici, care, in fine!, nu m-au mai facut sa-mi fie rusine de compatriotii mei institutionalizati.
Cit de greu este la un tirg de carte, numai un editor responsabil o stie. Ma consolam cu aceasta idee (ca as putea fi un editor responsabil) cind, frint de oboseala, intr-o seara, am purces la identificarea acelui magazin din Frankfurt ce avea sa-mi rezolve problema cadourilor pentru tot familionul. Stiti cum e: pleci undeva, dar te si intorci; si frumos e sa te intorci cu bagajele pline de atentii pentru cei dragi, care te vor indragi suplimentar pentru asemenea gesturi. Timpurile s-au schimbat si cam aceleasi lucruri le poti lua de la magazinul din coltul strazii tale. Dar si pentru nevasta, si pentru copii, si pentru mine insumi ar fi fost de neconceput sa ma intorc de la Frankfurt cu mina goala.
Ar fi fost sub demnitatea mea de calator si dincolo de marginile ingaduintei familiei sa revin in tara fara: 3 parfumuri, 1 pereche de adidasi si 1 de ghete baietesti, 1 pereche de ghetute fetitesti, 4 + 2 bluzite in culori vii, dintre care 1 cu gluga, 3 bluze cu mineca lunga + 1 pulover in culori sobre, toate pe anumite masuri si calapoade, trecute pe o hirtiuta.
Fara aceasta hirtiuta sistematizanta, as fi fost o victima sigura in magazinul enorm descoperit cu relativa usurinta. Asa insa, traversam cu un pas deodata elastic raioanele, penetrind mormanele de boarfe si ajungind in citeva minute la prada ideala. Bluzita asta trebuie, imi spuneam incintat, verificind inca o data lista cu instructiuni si ignorind, imperial, miile de alte bluzite care ar fi putut sa ma induca in eroare. Ghetutele acestea, in schimb, sint in afara chestiunii, imi spuneam cu aceeasi convingere, putin uimit ca descoperisem – bine indrumat de la distanta – care este chestiunea, cum se pune problema.
Luati un copil, aruncati-l in apa si va incepe sa dea din miini si picioare, ca sa se tina la suprafata. E suficient sa-i oferiti un colac, pentru a va fi recunoscator pina la sfirsitul vietii. Plutind printre raioanele ticsite, aveam fata de consoarta o vie recunostinta si uriase datorii morale. Facuse, iata, din mine un cumparator. La mii de kilometri de casa, ma descurcam!
Nu mai stateam, ca altadata, cu un aer de multumire timpa pe figura, doar in fata rafturilor cu jocuri de strategie. Si nu ma mai uitam nemultumit in jur, iritat la maximum ca tocmai mie mi se intimpla sa pierd vremea la cumparaturi. Trecusem hopul, inotam aproape relaxat in oceanul de bluzite si ghetute, practicam cu o surprinzatoare dezinvoltura sportul numit shopping. Intr-un moment de avint, m-am repezit si la kilometrul patrat rezervat pantofilor barbatesti. Daca-i bal, bal sa fie! Si cu inca 2 perechi, piele veritabila, masura stiuta, m-am asezat victorios la Kasse.