El ne-a spus sa nu ne facem grjii cu animalele, ca ursii nu prea vin, doar mistretii coboara la apa noaptea; era tocmai perioada cind aveau pui. Intr-o zi, urcind spre o pestera, chiar am vazut un sir de mistreti mititei urmindu-si mama, dragalasi foc. Noaptea insa, si-un cosmar m-ar fi facut mai fericita: nu puteam sa inchid un ochi de spaima. Dincolo de peretii subtiri ai cortului se petreceau lucruri infricosatoare. Tipete de pasari uriase nu ne lasau sa punem geana pe geana, sub cort simteai soarecii strecurindu-se, misunind de la cap la picioare, iar in citeva nopti am auzit Animalul riciind cortul de jur imprejur si iar de jur imprejur. Am crezut cu totii ca e o gheara imensa, dar apoi ne-am dat seama ca animalul n-avea cum sa mearga in trei labe si cu una sa hirsiie, asa ca am concluzionat ca era coltul unui mistret care ne dadea tircoale tot mai strins…
In fiecare noapte ne rugam sa apucam dimineata pentru a face un singur lucru: sa o luam la sanatoasa, sa ne salvam din lumea aceea infioratoare. Dimineata insa, „lumea aceea” nu mai exista! In lumina zilei, in marea verde, linga riu, nu puteai sa mai vrei sa pleci. Inca o zi, inca o zi, hai sa mai stam inca o zi! Amuzati, ne uitam la urmele copitelor, le pipaiam, le urmam calea pina se pierdeau in desisuri, rideam de replicile noastre de peste noapte, de inflexiunile vocilor, de toate spaimele… Si iar ne prindea seara…
Emil Brumaru: Ai frumoase amintiri totusi din studentie!!! Eu eram foarte retras, nici vorba de excursii in munti. Ba da, am fost o singura data cu parintii, cu un unchi de-al meu si o matusa, sotia lui. Am facut Bucegii pe jos. Piatra Craiului, Omul… am coborit pe la Pestera Ialomicioara… Dar acolo, in cabana de pe Omul, dormind toti intr-un pat comun, din scinduri, matusa mea, cocheta, mi-a transmis primul semnal… prin somn, ca din intimplare (ne nimerisem alaturi!!!) si-a sprijinit minuta fragila de pieptul meu… si a ramas asa toata noaptea… Praf s-a ales de somnul meu! Banuiesc ca si din al ei…
V.D.N.: N-as zice ca amintirile mele sint mai frumoase! Asta a fost singura excursie, de aceea mi-o si amintesc cu atitea detalii. Predomina spaima din noapte, o spaima cum n-am mai incercat. Stateam si noi inghesuiti, toti in acelasi cort, si ne stringeam de miini la fiecare sunet, eu si colega aceea mai mare, abia casatorita. Retrasa eram si eu. Il iubeam pe „John Lennon”, nu voiam sa stiu de nimeni altcineva, iar de el aveam grija sa fug.
E.B.: Azi am trecut pe la libraria Junimea. M-am uitat foarte atent, am rasfoit, am citit pasaje dintr-un cartoi cam controversat: Analiza dictaturii Comuniste in Romania. Ma fascineaza. Si iata de ce: perioada asta se suprapune cu vreo doua treimi din viata mea. In clasa a doua, poate si in a treia, mai cintam la scoala „Traiasca Regele… „, spuneam cu rindul, in fiecare zi altul, „Tatal nostru”. Pe urma s-a schimbat totul… Cred ca o sa o iau ca sa-mi conectez copilaria, adolescenta… cu ce se intimpla atunci, multe nestiute de mine… normal, eram un copil. Dar traite cindva in cheia mea de pusti, de adolescent… Si de aici o sa trec la altceva… Cred ca ar fi interesanta o carte cu viata, atit cit poate fi ea destainuita, a doi oameni de virste diferite… De gindit…