Duminică, 3 martie 2024, la Sala Radio din București a debutat cea de-a douăsprezecea ediție a turneului SoNoRo Conac, una cu titulatura Ora albastră, care anul acesta s-a suprapus cu tradiționalul Concert de Mărțișor, inițiat în primul an al pandemiei de violistul Răzvan Popovici, directorul executiv al SoNoRo.
Structurat pe trei paliere temporale și geografice, SoNoRo Conac 2024 își propune și anul acesta să revitalizeze opere arhitecturale importante din România, cu ajutorul muzicii de cameră. În prima lui parte, SoNoRo Conac itinerează în luna martie concerte la Hotel Palace din Băile Govora, Vâlcea, la Casa de Cultură din Feldioara, Brașov, și la Colegiul Național „Vasile Alecsandri“ din Galați, pentru ca apoi, în celelalte două părți ale turneului din lunile mai și iunie, muzica de cameră a orelor albastre să răsune, printre altele, la Casa Balș din Iași, la Castelul Bánffy din Răscruci, comuna Bonțida, Cluj sau la Casa Regelui Charles din Viscri, Brașov.
Pentru această ediție SoNoRo Conac, alături de bine-cunoscutul violist român Răzvan Popovici se vor afla nume importante ale scenelor muzicii clasice internaționale, precum violonistul Nicolas Dautricourt și pianista Shani Diluka, dar și foștii bursieri SoNoRo, pianiștii Cristiana Mihart și Ioan-Dragoș Dimitriu. Programele recitalurilor vor include partituri de Johannes Brahms, Max Bruch, Schubert-Liszt, Piotr Ilici Ceaikovski, Edvard Grieg, Ernest Chausson, Gabriel Fauré, Louis Vierne, George Enescu, Stan Golestan, Bohuslav Martinu, Frank Bridge, Astor Piazzolla și Rebecca Clarke. Despre SoNoRo Conac 2024 am stat de vorbă pentru „Suplimentul de cultură“ cu directorul său executiv, Răzvan Popovici.
Salutare, Răzvan, iată că SoNoRo Conac a ajuns la ediția a XII-a. Ce simboluri arhitecturale vin să se adauge pe harta muzicală a acestui proiect atât de special pentru peisajul concertistic românesc?
Am început chiar ieri cu un concert special la Sala Radio și sper ca asta să fie de bun augur. Anul acesta, turneul SoNoRo Conac este împărțit în trei părți, o primă parte acum, în luna martie, după care urmează două tranșe în lunile mai și iunie. Pentru luna martie ne-am gândit la un concert special prin care să celebrăm patrimoniul românesc printr-un concert mai mare, mai consistent, aproape extraordinar, aș zice.
Dacă mă uit pe program sunt de acord cu tine, e chiar extraordinar.
…așa că am legat deschiderea turneului și primul nostru concert de Concertul Tradițional de Mărțișor, pe care îl facem ca de obicei la Sala Radio.
E o tradiție bună.
Exact. Astfel că am pornit cu dreptul în fața unei săli care a fost din nou, ca de obicei, arhiplină. Turneul, această mică parte de început, va continua la Băile Govora, în hotelul Palas, un monument istoric renumit.
Da, a fost construit la începutul secolului după planurile unui arhitect francez și reinaugurat în 2013.
(Râde.) Ți-ai făcut temele… este foarte frumos restaurat și mă bucur că vom cânta aici pentru prima dată. Urmează să ajungem pe 5 martie la Feldioara, într-un alt spațiu foarte frumos restaurat, Casa de Cultură din Feldioara.
Cetatea Feldioarei e unul dintre monumentele exemplar restaurate în România.
Așa este, am mai cântat în cetatea Feldioara acum câțiva ani.
Tot alături de Nicolas Dautricourt, dacă nu greșesc.
O, da, așa este, a fost foarte frumos! Și iată cum Feldioara prin aceste restaurări ajunge pe o hartă culturală activă și foarte onorantă. În plus, primăria de acolo are și un pian foarte bun, ceea ce este extraordinar. Acesta a fost, între altele, și unul dintre motivele pentru care am ales să mergem acolo, având-o pe Shani alături de noi.
Într-adevăr, Shani Diluka nu poate cânta pe orice pianină.
Bineînțeles! (Râde.) Iar prima parte a turneului SoNoRo Conac se va încheia la Galați, pe 6 martie, cu un concert în aula Colegiului Național „Vasile Alecsandri“ Galați, pe băncile căruia au trecut de-a lungul timpului multe personalități importante ale României.
Vreau să mă întorc la debutul SoNoRo Conac 2024, care, așa cum spuneai, s-a suprapus anul acesta cu Concertul de Mărțișor din București. Spune-mi, te rog, de ce crezi că este așa de iubit acest mărțișor muzical al vostru, al tău și al SoNoRo?
Pentru că primul concert de mărțișor s-a întâmplat exact în anul în care a început pandemia, a fost ultimul concert care a avut loc în București înainte de închiderea sălilor de spectacol. A fost un moment extrem de emoționant pe care publicul l-a păstrat ca atare în memorie. Apoi, în anii următori, cu toate restricțiile și cu toate problemele am reușit să-l ducem mai departe. Cred că artiștii pe care îi invităm în fiecare an, repertoriul pe care îl alegem și modul acesta de a celebra elegant doamnele, odată cu venirea primăverii și a frumuseții naturii la București, a fost de fapt un cocteil care a atras de la bun început mult public și mai cred că așa se construiește de fapt o tradiție!
Iar tu ai o experiență considerabilă în ceea ce înseamnă a construi tradiții. Spune-mi, te rog, despre titulatura SoNoRo Conac, mie mi se pare, ca în fiecare an, foarte bună și inspirată, ați avut titluri extrem de inspirate. Ce e această L’heure bleue, cum e intitulat SoNoRo Conac anul acesta?
L’heure bleue pentru că eu cred că „ora albastră“, care face trecerea între acel interval de timp în care finalul de zi se pregătește să facă loc înserării, apoi nopții, este unul dintre cele mai magice momente ale zilei. Evident că mulți scriitori, poeți și compozitori au fost fascinați și inspirați de acest moment magic, astfel că ne-am gândit că ar fi frumos să ne tragem și noi energia din această magie a clipei. Am găsit un repertoriu minunat, e un titlu care îmi place foarte mult și cred că Ora albastră va fi pentru SoNoRo un spațiu de visare în care muzica se materializează dincolo de contururi, în unele dintre cele mai frumoase edificii din țara noastră.
Iar la visarea din Ora albastră vor contribui și artiștii care îți vor fi alături, parte din SoNoRo Conac 2024, mă gândesc la excepționalul violonist Nicolas Dautricourt, un muzician francez extrem de iubit în România, și remarcabila pianistă Shani Diluka, cărora li se adaugă și pianiștii Cristiana Mihart și Ioan-Dragoș Dimitriu, foști bursieri SoNoRo Interferențe. Vorbește-ne puțin despre acești interpreți, știu că ai cântat deseori cu ei pe diverse scene românești și internaționale. Iar unii dintre ei îți sunt și prieteni.
Sigur, de Nicolas mă leagă o prietenie foarte lungă. Ne-am cunoscut la festivalul Mihaelei Martin, la Rolandseck.
În Germania.
Da, acum nici nu mai știu cât timp, cred că șase-șapte ani. Îmi amintesc că am cântat pentru prima oară Cvartetul de Strauss și îmi aduc aminte că a mers foarte bine, ne-am înțeles excelent ca muzicieni, ba chiar am devenit și prieteni și tot concertăm, de mai multe ori pe an. (Râde.) Îl apreciez pe Nicolas pentru faptul că este un violonist remarcabil, așa cum ai spus, dar și pentru faptul că este un promotor extraordinar al muzicii lui Enescu.
Într-adevăr, pe voi vă leagă și acel Proiect Enescu în care ai fost parte alături de Valentin Răduțiu și de Capriccio Quartet, pe care Nicolas Dautricourt l-a scos și pe disc în toamna lui 2022.
Da, exact, și cred că ar fi interesant pentru public să afle că acest Proiect Enescu a ajuns iarna trecută în Vietnam. Am concertat în premieră în Hanoi Opera House, această clădire impresionantă proiectată chiar de Gustave Eiffel, pe scena căreia am cântat în premieră Octetul op. 7 de Enescu. E foarte frumos ca un muzician din străinătate să facă asta, e frumos pentru noi să vedem ce poate face un muzician îndrăgostit de Enescu prin care cultura română e promovată la cel mai înalt nivel de un străin.
Da, mie mi-a plăcut foarte mult atât recitalul de la Ateneu, din septembrie 2021, la Festivalul Enescu, când ai fost și tu pe scenă, cât și CD-ul apărut un an mai târziu la Orchid Classics.
Pe Shani Diluka am cunoscut-o tot la un festival, am cântat apoi din când în când împreună, ne întâlnim la Paris atunci când suntem în oraș, pentru că amândoi suntem interesați de literatură, pictură, poezie și avem întotdeauna multe să ne spunem. O apreciez foarte mult ca muziciană, iar în ultimii ani se bucură de o carieră fulminantă…
Ce carieră, cu recitaluri pe marile scene europene și cu o discografie impresionantă din care eu nu pot uita albumul Marcel Proust sau acel mix de Beethoven și raga-uri indiene…
Da! M-am bucurat foarte mult că la invitația de a veni anul acesta la Concertul de Mărțișor și la alte câteva concerte din SoNoRo Conac a reacționat foarte prompt și este bucuroasă, recunoscătoare și încântată să revină în România.
Cristiana Mihart și Ioan-Dragoș Dimitriu sunt foști bursieri SoNoRo Interferențe. Spune-mi, te rog, despre această latură a interferențelor, a pedagogiei, a formării unei elite de muzicieni români importantă pentru tine și pentru SoNoRo.
E extraordinar să vedem acum că, după optsprezece ani de burse, se culeg roadele unui demers început împreună cu Diana Ketler.
Pianista și prietena ta de origine letonă, care dincolo de interpretare este, la fel ca tine, și un pedagog de succes la mai multe academii muzicale europene.
Exact, iar la baza acestor interferențe a fost chiar dorința noastră comună de a da mai departe ce știm și ce am învățat împreună pe alte meleaguri și, în același timp, de a-i alege pe unii dintre cei mai talentați tineri muzicieni români, de a-i învăța lucruri, de a-i promova și de a le deschide uși-porți-ferestre. (Râde.)
Și perspective importante în carieră.
Sigur că da! E foarte frumos că văd din ce în ce mai mulți tineri muzicieni cum sunt Cristiana Mihart și Dragoș Dimitriu, care mișcă lucrurile foarte bine și au devenit muzicieni excelenți! În timp am văzut la unii dintre acești muzicieni pe care i-am selectat și – n-aș zice „i-am păstorit“ – i-am îndrumat și acompaniat…
De ce nu, a fost un fel de „păstorire“.
(Râde.) Ei au fost mai mulți ani bursieri, exemple ar fi Aurelia Vișovan, Adela Liculescu. Andrei Ioniță, care a fost bursier SoNoRo cinci ani.
Un violoncelist cu o carieră fulminantă în Germania și dincolo de ea.
Exact. Și mulți alții. Iar Cristiana termină în curând un doctorat, cântă foarte frumos – ea este pianista cu care cânt de obicei în România multe recitaluri. Practic avem un număr mare de lucrări pe care le învățăm și le cântăm împreună, iar Dragoș Dimitriu este cel care la Brașov a dat tonul unui management filarmonic exemplar în țară. Am observat că, după ce el a reușit să schimbe lucruri, a reușit să angajeze mulți muzicieni, a reușit să creeze serii noi de concerte, chiar inedite.
Da, lucruri care trebuiau să se miște în România, inclusiv în direcția muzicii contemporane, cum s-a întâmplat apoi și în alte centre muzicale din țară.
Exact, iar pe măsură ce treceau anii, aceste schimbări au adus public în sălile de concerte, care concerte începuseră să fie chiar sold-out la Brașov, iar acum, chiar dacă a plecat, eu sunt foarte încântat că a devenit mâna mea dreaptă la SoNoRo, ca director de inovație și dezvoltare! Iar ceilalți mulți, poate sute de bursieri, s-au realizat și au ajuns la un nivel extraordinar și am început să-i invităm să cânte la SoNoRo.
Studenții au devenit partenerii profesorilor, da, e ceva frumos, iar viitorul sună bine, Răzvan. Și mă gândesc la mottoul acela din Pierre Athanase Larousse pe care știu că tu l-ai ales la Interferențe: „Educația întregii lumi este mai presus de orice“.
Da, mă bucur că l-ai reținut.
Întorcându-ne la SoNoRo Conac, al cărui program introductiv a însemnat Brahms, Bruch, Schubert-Liszt, Ceaikovski, Grieg, Chausson, Martinu și Piazzolla, dar și Rebecca Clarke, o compozitoare și virtuoză a violii de secol 20.
Iar lucrarea ei, intitulată Morpheus, are direct legătură cu titlul ediției de anul acesta, L’heure bleue.
Bineînțeles, e zeul somnului și al visării orelor albastre, unul venerat de cei care au mult de studiat! Răzvan, mă gândesc că proiectul și pariul tău, primul și cel mai important festival cameral românesc de după 1990, a fost acum 18 ani de a include România în circuitul de vârf al vieții muzicale și de a relansa ideea de concert cameral. Înapoi cred că ai reușit asta cu vârf și îndesat! La final, o invitație pentru tot ce înseamnă SoNoro 2024, de la violistul și directorul acestui festival cameral atât de iubit de melomanii din România, și în special SoNoRo Conac, care tocmai a debutat în forță!
Ce să vă spun, SoNoRo Conac a pornit de la ideea de a reda muzicii de cameră acel spațiu originar, intim, propice unui dialog cultural și ascultării active din partea unui public restrâns. Prin acest proiect ne-am propus să sensibilizăm opinia publică în ceea ce privește clădirile de patrimoniu reabilitate, multe dintre ele, așa cum spuneam, clădiri spectaculoase și elegante, care trebuie reintroduse în circuitul cultural, iar muzica de cameră e cel mai bun vehicul pentru așa ceva. Am reușit să punem astfel pe o hartă arhitecturală și emoțională a țării noastre peste o sută de clădiri de patrimoniu, unele dintre ele complet necunoscute publicului din România, dar am reușit să atragem și atenția publicului internațional asupra unora dintre cele mai frumoase simboluri arhitectonice din România prin calitate, prin calitatea muzicii interpretate. Nu sunt chiar toate concertele sold-out, vă așteptăm la SoNoRo Conac!
Eu abia aștept să ne vedem și să te ascult la Iași!
Și eu să ne vedem!
Mulțumesc și mult succes!
Eu mulțumesc, vă așteptăm la concerte!