Continuăm Jurnalul.
Luni, 26 februarie
O notă de acum doi ani: Dacă i se dă ocazia, cred că piticul botoxat (i s-o fi infiltrat botoxul la mansardă?) o să dea în butonul nuclearei ca Lis în păcănele. Are șaptezeci de ani cutra kaghebistă, nu-l deranjează dacă se dă koneț filma după el, ba chiar dimpotrivă, dacă nu e oprit cochetul criminal minion dă fatalitate Europei la micuțul dejun, cu Măicuța Rusie cu tot. Tot un AVC izbăvitor, ca la Stalin, rămâne cea mai rezonabilă speranță.
O altă notă de acum doi ani: S-a închis Sputnikul. Sper că s-a tras și apa bine după, să se ducă.
Încă o notă de acum doi ani: Neobișnuit nu e că ni s-a terminat interbelicul, ci dimpotrivă – neobișnuit e că a fost atât de lung.
Și încă: O să bea și Putin la un moment dat ceaiul cu pricina. Pare greu de crezut că se poate ceva mai rău decât piticul scelerat de la kaghebe, dar se poate. Stați să-l vedeți pe Lavrov.
O notă de acum șapte ani: O buzoiancă a fost victima unei escrocherii pusă la cale de un individ care s-a dat drept reprezentantul unui centru comercial. Femeia a dat un lanț și o verighetă de aur pentru un aparat de masaj și o răzătoare. Ea nu poate explica ce a fost în capul ei, dar precizează că bărbatul care a înșelat-o „arăta foarte bine, chiar impecabil“. Escrocul a păcălit-o pe femeie că aparatul de masaj a fost premiat de însuși Raed Arafat. Răzătoarea a fost mai mult ca un bonus.
O notă de acum nouă ani: Acum, după ce am vizitat pe îndelete Mizilul, pot să afirm – în trena lui Ilia Arnoldovici Fainzilberg, mai cunoscut drept Ilf, sau chiar a lui Evgheni Petrovici Kataev, mai cunoscut drept Petrov – că la fel ca în cazul orașului Pișceslav: E greu de crezut în existența unui oraș ca Mizilul, dar el există, lucru de care nu se poate face abstracție.
Încă o notă de acum nouă ani: Dăm să ajungem la Casa Memorială Ion Minulescu, tocmai prin Cotroceni – stătea bine poetul acesta, avea o situație – numai că e inventar la Casă și până marți nu se poate vizita.
Vorbim cu o doamnă care ne dă o altă doamnă – Victorița – să vorbim cu ea. Nimic. Nu se poate. Intransigență.
E greu să reașezi o casă de poet, ce știm noi?, mai ales când a fost unul cu stare, care avea în proprietate picturi, sculpturi, fotografii inedite, tot felul. Haideți, doamnă, că, la bază, și eu tot poet sunt. Ciu-ciu! Rămâne pentru marți, atunci, ce să facem?, uite așa, așa, sărut mâna, doamna Victorița, la revedere.
De când a fost comasat cu Marcel de la Buzău se vede treaba că generalul Ciucă e și ordonanța trenuleț.
Duminică, 25 februarie
Cine spune că vlahii nu evoluează pe partea politică? Acum au nulă bicefală.
Sâmbătă, 24 februarie
O notă de acum șapte ani: Am fost la un pas să zdrobesc corola de minuni a lumii. Iau o cartelă de metrou și evident o constat pe doamna care le comercializează angrenată într-o convorbire la telefonul fix.
Mânat de o curiozitate gazetărească, o întreb cinstit – nu vă supărați, doamnă, cu cine vorbiți? S-a supărat, s-a oțărât la mine. Nu vom afla niciodată.
O notă de acum cinci ani: Pus cândva în situația de a explica unui terț dintr-o lume ceva mai civilizată esența țării noastre m-am pomenit vorbindu-i despre cum loisir-ul a decurs la noi în loază.
Încă o notă de acum cinci ani: Penele, cealaltă jumătate a FSN, merită să dispară, cu Rareș Bogdan cap de listă dovedind o dată în plus că e ceea ce e: o nulă.
O notă de acum doi ani: Nici țările, nici oamenii nu pot ieși, decât în cazuri excepționale, din istoria lor.
Rusia va continua să genereze o societate dezechilibrată cu putini la vârf în veacul veacului, românii vor fi mereu gata să întoarcă armele și să schimbe o civilizație pe alta, fără să schimbe, de fapt, nimic – și tot așa. Ceea ce a fost va mai fi, la nesfârșit, în alte forme și cu același fond, omul însuși fiind cu ireparabile defecte de fabricație (s-a greșit maimuța), totul trece pentru a fi luat de la capăt de alți naivi încredințați că nu mai are cum să… Ba da, mai are cum, ba chiar mai rău.
O altă notă de acum doi ani: Asta face dintotdeauna și pretutindeni dictatura: minciuna devine adevăr, războiul e vândut ca pace și moartea ca viață.