Acuma, eu cred ca a fost altfel. Dumnezeu a creat-o mai intii pe Eva si, dupa
un timp, cam vreo noua luni, din coasta (ori coapsa) ei l-a scos pe Adam! Pare
mai logic si mai veridic, nu? Sa gindim… rockereste: orice barbat normal isi
doreste o femeie; nu-i deloc absurd ca Dumnezeu, care a creat omul dupa
asemanarea Lui, sa-si traga una, ca sa-i fie mai putin amara singuratatea
imemoriala! Aceea a fost Eva. Frumoasa, docila, sexy cit cuprinde, eventual
blonda, pentru ca – vorba lui Rod Stewart – blondes have more fun!… Satenele
si roscatele sint mai independente, mai reci, mai cerebrale. Nu te poti rockari
cu o femeie inteligenta, decit daca ea vrea sa intre in joc, chiar sa-l conduca.
Iar brunetele – ce sa mai vorbim!? Stie tot poporul rockeresc: de la Yoko Ono
incoace, toate brunetele sint diabolice! (Desi in filmul cu acel titlu parca
blonda – Simone Signoret, Sharon Stone – era creierul crimei…) In rock,
blondele au (facut) mereu un rol decorativ. Lita Ford a sarit din sablon,
ajutata de imprejurari. Wendy O’Williams insa, cu tot sprijinul lui Lemmy, n-a
reusit decit sa-si rupa coardele vocale pe scene underground. Madonna si-a
vopsit parul in atitea feluri, incit nici ea nu stie cum a fost la origine. Tina
Turner abia dupa ce-a renuntat sa fie bruneta si negresa a devenit rock-simbol.
Janis Joplin a fost roscata. Patti Smith, Kate Bush, Bjork sint brunete, fete
destepte fara discutie.
Dar vorbeam de prima femeie a rockului. Eva a fost, si nu-i o ipoteza
trasnita, tot Eva fiind intiia fiinta umana creata de Dumnezeu, pentru
delectarea proprie in zile de repaos si-n noptile cind instinctul procreativ
trebuia stins cumva. Aici, fetelor, n-am incotro, musai sa adopt atitudine macho
si sa dau obol celor care (de la compilatorii Bibliei originale) sustin
pre-eminenta principiului masculin in societate & creatie. Evident, ei
gresesc – inca nu se cunoaste un barbat care a nascut, nici vreun succes rock
fara implicarea unei femei! Pina si Elvis Presley a inceput sa inregistreze
discuri pentru a face placerea mamei sale, nu a tatalui!
Asadar, macho absolut – cine era mai potent ca El la inceputul inceputurilor?
–, Dumnezeu a modelat-o din lut pe Eva si-au petrecut impreuna intr-un fel
despre care, orice-am imagina, tot prostii o sa imaginam! Insa Eva, ca sa faca
pe placul Domnului (oare si Stapinului?) ei, sa obtina ceva ce-i trebuia ei
neaparat, a gasit de cuviinta sa cinte. Te poti astepta sa nu gaseasca Eva o
cale de acces la ceea ce-o intereseaza? Dumnezeu s-a lasat corupt sau convins,
iar muzica, stim cu totii, este modul Lui de-a (ne) vorbi. De-atunci cinta Eva,
sub diferite (aci citeva!) nume: Bessie Smith, Billie Holyday, Maria Tanase,
Ella Fitzgerald, Aura Urziceanu, Aretha Franklin, Sofia Vicoveanca, Mahalia
Jackson, Romica Puceanu, Maggie Bell etc. Definitie, emblema si etalon ramine
Janis Joplin. Pur si simplu incarnarea muzicii ultimei jumatati de secol XX,
oricite Madonne modificate genetic (citeste – Protools!) au iesit pe piata. Iar
Dumnezeu, recunoscind vocea Evei dintotdeauna, de exemplu in piesa Work Me,
Lord, a rechemat-o la El!
De-aia zic, asa, popular si romaneste: El pe Eva a creat-o intii, ca i se
luase de rocking by himself! Ce stia El de ce e-n stare femeia!…