Cocosul
De obicei, nu adorm inainte de 2. Dimineata, mor cind trebuie sa ma trezesc.
Asa ca aplic o veche tehnica de inveselire din copilarie: imi fixez ceasul sa sune cu o ora mai devreme decit trebuie. Ma trezesc si opresc soneria, iar pentru citeva clipe ma invadeaza fericirea ca mai am de dormit o ora. Din nefericire, in ultima vreme, soneria da trezirea si unui cocos care habar n-am unde sta.
El – cel putin asa se zice – ar trebui sa cinte inca de pe la 4. Probabil asta e si motivul pentru care, din momentul in care aude ceasul meu, tresare inspaimintat si se apuca zelos sa cinte o ora intreaga, neintrerupt. Eu il acompaniez, in gind, cu injuraturi. L-as omori cu mina mea, dar nu stiu unde sta. Mizez pe nervii mai slabi ai vecinilor mai apropiati de el.
Cind plec eu la serviciu, cocosul tace milc. Probabil e lesinat de somn. Asta e. O slujba stresanta poate chiar si sa te ucida.
Prima zi de scoala pentru Colonelu
Taica-su, colonel pe bune, nu-si pierdea vremea cu patetisme. L-a dus pina la careul din curtea scolii si l-a predat invatatoarei, pe post de suport pentru un buchet de flori. I-a ordonat sa se descurce singur si-a plecat acasa. O fi fost emotia despartirii sau intilnirea cu atita popor – Colonelu e o tira agorafob si astazi –, nu mai tine minte. Cert e ca l-a taiat brusc o pisare din aia de-ti vine sa-ti innozi picioarele. In clasa, s-a asezat in ultima banca, cu privirea tinta la o margareta (eu i-am zis ca toamna nu prea e anotimpul margaretelor, dar Colonelu o tine pe-a lui). Sub margareta, abecedarul si cartea de mate. A ascultat ca de pe cealalta lume vocea invatatoarei, povestindu-le duios copiilor despre lucrurile minunate pe care le vor invata la scoala.
La un moment dat s-a auzit si el strigat, dar a fost lasat in pace, pentru ca avea deja ochii in lacrimi. Ca sa-si faca de lucru, Colonelu si-a bagat cartile in ghiozdan, l-a pus in spate si a inceput sa framinte intre degete coada margaretei. La prima pauza, s-a dus sageata pe usa. Mai intii, cu ritm de vitezist etiopian, apoi de marsaluitor etiopian – nevoit sa-si tina genunchii lipiti –, ajungind la blocul lui de simplu etiopian. Nu mergea liftul. Si el statea pe la etajul sapte.
Nici nu mai stie cum de-a urcat scarile. A inceput sa bata cu pumnul in usa. Apoi cu margareta. El spune ca-si aminteste precis cum s-a dilatat timpul, cum zburau petalele din margareta, in relanti. Intr-un sfirsit, usa s-a deschis si in cadru a aparut taica-su. Iar Colonelu s-a pisat pe el.