La reuniunea actorilor din serialul Dallas, in fata celebrei ferme Southfork, fanii au sarit gardurile la propriu si s-au luat la bataie cu agentii de securitate pentru a fi cit mai aproape de actorii lor preferati. Pentru aniversarea a 30 de ani de la difuzarea primului episod pe CBS, producatorii serialului au organizat un gratar imens, in curtea in care s-au facut cele mai multe filmari, invitind cele mai cunoscute personaje ale serialului.
Sue Ellen a imbatrinit frumos, J.R. se gindeste cu tristete ca s-ar putea sa nu prinda reuniunea de 40 de ani, Bobby era incintat ca se simte parte din istoria televiziunii, Cliff Barnes s-a simtit de parca in orice secunda cineva urma sa strige „actiune”, iar Lucy cea-cu-vino-incoa a fost mai mult o aparitie surpriza pe covorul rosu ce duce spre ferma Dallas. Desigur, ei sint de fapt Linda Gray, Larry Hagman, Patrick Duffy, Ken Kercheval si Charlene Tilton, dar putini si-i vor putea aminti in afara intruchiparii personajelor dintr-un serial care s-a difuzat in America timp de 13 ani. Biletele la eveniment s-au vindut cu sume mari, de la citeva sute pina la o mie de dolari pentru cei care au vrut sa stea mai aproape de actorii preferati. Este oarecum de inteles pentru un serial care a reusit sa adune 360 de milioane de telespectatori in fata celebrului episod cu Cine l-a impuscat pe JR si care a insemnat pentru o lume intreaga tabloul vietii americane cu masini luxuriante si dusmani la tot pasul – dar ce ne mai poate spune acum o productie care s-a incheiat in urma cu 17 ani?
Simbolul imperialismului american
Nu putini sint cei care privesc Dallas-ul mai mult ca pe un fenomen decit ca pe o telenovela cu succes la public. Serialul a intrat in cartile serioase de sociologia artei si de comunicare interculturala. Numit „simbol al imperialismului American” de catre ministrul francez al Culturii de la acea vreme, Dallas a fost considerat de criticii vremii drept un fel de apostol al capitalismului peste tot in lume. Un celebru studiu realizat in rindul telespectatorilor din Israel arata cit de diferit era acesta perceput de comunitatea imigrantilor arabi (care isi extrageau din serial lectia morala a destramarii familiei in fata unui stil de viata decandent) fata de cea a imigrantilor rusi, convinsi ca producatorii faceau parte dintr-o conspiratie menita sa raspindeasca o imagine falsa a vietii americanilor.
Un articol de anul acesta din „Washington Post”, preluat pe larg si in presa din Romania, afirma ca serialul Dallas a darimat nu doar recorduri de audienta, ci insasi Cortina de Fier. Pentru telespectatorii din tarile comuniste (la noi, serialul a fost difuzat pentru un scurt timp in anii ’80), bogata familie Ewing era simbolul vietii pe care o duceau americanii in capitalism, intr-un contrast evident cu austeritatea vietii din Estul Europei. Dupa revolutie, datorita lui J.R., romanii au inceput si ei sa viseze visul american. Visul avea o piscina in fata casei, un scotch in fiecare seara, intilniri de afaceri pe scaune imbracate in piele. Dupa citeva sezoane, unii dintre ei s-au trezit.