Inca din vara asistam la un fenomen greu de inchipuit intr-un stat civilizat: cultura este folosita ca moneda de schimb in politica. Cind „Evenimentul Zilei” online a publicat materialul despre atacul penibil al unor romanasi din New York impotriva unei expozitii deschise la sediul Institutului Cultural Roman din New York (ICRNY), m-am gindit daca sa preiau sau nu informatia – pe vremea aceea lucram inca la „Romania libera”. Nu am scris nimic atunci tocmai pentru ca mi se parea o non-stire si ca a publica subiectul echivala cu a da apa la moara unor frustrari personale.
Nu mi-am imaginat nici ca presa, ma rog, o anumita parte a ei, va prelua „stirea” si o va dezvolta in halul in care s-a intimplat, nici ca politicienii se vor folosi de asta pentru a manipula: ancheta, asortata cu ceva laturi si, in cele din urma, reducerea bugetului ICR.
Nu s-a mai impiedicat nimeni in amanunte dat fiind ca „mizeriile” au ajuns sa reprezinte Romania peste hotare! Pentru un plus de credibilitate, inaintea parerii a fost inserata si urmatoarea propozitie: „Nu ma pricep eu cine stie ce la chestii artistice, dar de data asta…”. Iar politicienii si mass media au invatat rapid comanda magica: „pe banii dumneavoastra”. Pentru un efect garantat.
Ajungem astfel la riscul pe care si l-a asumat ICR de la inceput, adica de acum patru ani, si anume sa investeasca in actele artistice contemporane: de la muzica la programele de traduceri. Spre deosebire de Romania, in strainatate publicul amator de cultura va dori oricind sa vada artisti romani vii, nu doar sa priveasca o galerie de personaje pe care noi o consideram reprezentativa. Daca Institutul Cultural Francez ar aduce la Bucuresti un mare specialist in Victor Hugo si ar organiza o conferinta prilejuita de o noua traducere din Mizerabilii, cita lume s-ar duce? Cu siguranta are sanse mai mari sa stirneasca mai multa curiozitate romanul unui tip care si-a trait copilaria si adolescenta in lumea „glamoroasa” a vedetelor de cinema si care acum este director general al „Le Monde”, iar romanul lui a luat Premiul Femina. Desi tipul asta nu e nici pe departe Victor Hugo, poate nici nu se ridica la nivelul altor scriitori francezi contemporani. Pina la urma, oricit de crud ar parea, si in cultura tot marketingul are cuvintul decisiv.
O noua mutare in partida Basescu-Tariceanu
In februarie 2007, cind Romania a fost invitata sa participe la Carnavalul de la Venetia, Institutul Cultural Roman a facut un parteneriat cu Ministerul Culturii si Cultelor si cu Ministerul de Externe. Iar diferenta dintre manifestarile organizate de ICR si cele organizate de institutiile partenere era evidenta. De la cultura contemporana treceai repede la o Romanie falsa si penibila, dar „eterna si fascinanta”, in care fete frumoase, cu zulufi aurii, privesc cerul senin, in timp ce vintul le umfla iile si, undeva, in apropiere, se aude un fluier doinind, iar un pelican survoleaza apele strajuite de papuris.
Aceeasi impresie de fals si penibil am avut-o citeva luni mai tirziu, cind am nimerit la o petrecere autohtona, denumita pompos festival, „Zilele Romaniei pe Brodway”, printre ai carei organizatori sau simpatizanti se numara aceiasi romani lezati de activitatea ICRNY. Playback popular, mici si carnaraie la gratar, gogosi si brinzoaice, chestii romanesti, domnule! Ar fi interesant de aflat daca Valentin Stan sau Mihai Gadea vor fi la fel de vocali in momentul in care ICR se va abate de la un traseu firesc si va recadea in patima „romanismului verde”. Sigur ca nu!
Unde sa fi gresit ICR? Din punctul meu de vedere, cind l-a invitat pe Traian Basescu la conferinta de presa prilejuita de finalul mandatului actualei conduceri. A fost plin de presa, iar jurnalistii si-au strins camerele si microfoanele fix in momentul in care presedintele si-a incheiat discursul. Nu de soarta ICR era interesata presa, ci astepta urmatoarea mutare in partida de sah Basescu-Tariceanu. Basescu a mutat, chiar daca nu cu aplombul asteptat, spunind ca va face tot posibilul ca bugetul ICR pe 2009 sa permita executarea programului de dezvoltare a proiectelor.
Pe scurt: Tariceanu a taiat bugetul ICR, Basescu incearca sa repare lucrurile, punind cultura pe aceasta tabla de sah pe care cei doi se razboiesc periodic. Intre timp, persoane din conducerea ICR semneaza in presa cotidiana editoriale politice care sustin neconditionat activitatea presedintelui. Despre asta insa au scris si vorbit, mai bine si mai inspirat, Cristina Modreanu si Ovidiu Simonca.
» „Bugetul pe 2009 este scandalos de mic, un buget de desfiintare. Noi am construit un buget rational, de 59 de milioane de lei, l-am dramuit apoi la 50 de milioane si am obtinut, in final, doar 32 de milioane. Atit investeste statul roman in exportul de cultura!” – Horia-Roman Patapievici
Fostul institut: „o structura pentru campanie prezidentiala”
Presedintele Traian Basescu a participat, joi, 13 noiembrie a.c., la sedinta de bilant a conducerii Institutului Cultural Roman (ICR), „nu in calitate de simplu vizitator, ci in calitate de presedinte de onoare al acestei institutii”, prilej cu care a laudat progresele facute de institutie in ultimii patru ani si a precizat ca si in urmatorii patru ani ICR va avea aceeasi conducere. Basescu a precizat ca va face tot ceea ce este necesar pentru ca bugetul ICR in 2009 sa fie tinut in parametri care sa-i permita executarea programului de dezvoltare a proiectelor culturale in strainatate, si nu o diminuare a proiectelor. Traian Basescu a mai precizat ca inainte de inlocuirea fostului sef al ICR, Augustin Buzura, cu Horia-Roman Patapievici, Institutul arata „ca o structura pentru campanie prezidentiala, pentru editarea discursurilor presedintelui, pentru afise, pentru evenimente, era o jucarie la dispozitia presedintelui”.