Continuăm Jurnalul.
Duminică, 3 martie
O notă de acum trei ani: Îi port Bulgariei o simpatie de la o binevenită distanță. De altfel, am stat o singură datătătă pe teritoriul sfânt de la sud de Dunăre, cred că trei zile, într-o stațiune de la malul Mării Negre, o excursie plătită de terți, altfel n-ajungeam niciodată, de ce să vă mint, muream și Bulgaria poate n-o vedeam. Era acum vreo zece ani. Am mers cu autocarul și am avut o ghidă care era îndrăgostită atât de tare de bulgari că se și măritase cu unul. Nu mai țin minte nimic din Bulgaria, dar o țin minte pe doamna. Era frumos afară, luna mai, verde. Izbucnea des, melancolic, cu degetul în zare: „Priviți, priviți verdele bulgăresc!“. Așa e, confirmam și eu, verdele bulgăresc e mai verde, e mai altfel.
O altă notă de acum trei ani: Sigur că mi-ar plăcea să discutăm toată ziua, bună ziua doar despre gândirea lui Rawls, Stevenson, Nozick și MacIntyre. De exemplu: de ce avem această disonanță cognitivă la nivelul întregii societăți, în sensul că nimeni nu se așteaptă să convingă pe nimeni de nimic într-o cultură „emotivistă“, dar apoi de ce parcurgem formele argumentului rațional despre neînțelegeri morale? Of. Dar fiind în plină dictatură a gloatei consumatoare, ce să facem și noi, ne perpelim legat de ce a mai făcut nu-știu-ce-gurist-pește, unde a mai petrecut un gherțoiaș cu masă și alte lucruri care nu contează, dar plac gloatei, fiindcă, na, poate să emită și gloata nu doar halenă, ci și părere. Ce frumos e în secolul XXI, raiul moftangiilor prizați de masele largi, populare, consumatoare de nimic urlat, feeling blessed, my dubai, my all.
O altă notă de acum trei ani: Păi, n-avea dreptate și tovarășul Marx, săracul, când vorbea despre Warenfetischismus? Uite că avea.
O notă de acum doi ani (încă în vigoare): Astăzi este în același timp ziua lui Ion Iliescu, ziua națională a bulgarilor și ziua internațională a scriitorilor, așa a fost să fie.
O altă notă de acum doi ani: Ar fi frumos să fie cum visează conspiraționiștii cai verzi pe pereți, dar invers. În sensul că stă cochetul pitic criminal la el în buncărul siberian și îl îndoapă propaganda rusă cu știri despre cum a câștigat Ucraina, Europa, lumea, bravo, piticule atomic, ești un Napoleon și mai multe nu, dar stai aici cuminte și uită-te la știrile astea contrafăcute, că afară e periculos, nu mai ai voie să ieși, stai tu aici și mai venim noi pe la tine, bravo, genialule, bravo, strategule. Și între timp iese și Rusia din secolele XIX-XX și face pasul spre mileniul III, sfârșit fericit, koneț filma.
O notă de acum un an: Robotul Ion e acuzat că, în a doua zi în slujbă, a și început să pună mâna să, vorba lui Andone, „ieie“, să își însușească necuvenitele. Și acum ce ați vrea și voi? Să se apuce de muncă? Oameni buni, e în guvernul României robotul Ion. Nu se poate să-și bată joc de tradiție. Bravo, Ioane, ține-o tot așa, ridică-te la înălțimea echipei guvernamentale.
Încă o notă de acum un an: Mai trebuie puțin golf, olecuță de schi, câteva case, atenție și îngrijorare, „peroadă“ și „parteneratׅ“ și cred că robotul Ion e gata pentru prezidențialele din 2024.
Sâmbătă, 2 martie
Piticul kaghebist criminal în serie, hoț la drumul mare & stăpân peste un stat mafiot a reușit până la urmă să ocupe un loc de seamă în lungul șir de tirani ieșiți din peștera rusă.
O notă de acum opt ani: Mein Trump. Oamenii sunt la fel de proști ca-n ’33.
O notă de acum șase ani: Mai ales pe o vreme frumoasă ca asta, așa mi se face un dor de Ghiță… Ce o mai fi de furat și pe la Belgrad? Căci mă gândesc la săracul Ghiță, să n-ajungă să fure prin străini, că am auzit că se intră în sevraj dacă nu pui mâna pe buget… Sărmanul Ghiță…
O notă de acum trei ani: Nu e zi de marți lăsată de la Dumnezeu, când trage să se facă miercuri, să nu mă gândesc la Mița Baston a lu’ Nenea: „Bibicule, mangafaua pleacă mâine, miercuri, la Ploiești, remâi singură și ambetată; sunt foarte rău bolnavă; vino, să-i tragem un chef, a ta adorantă, Mița“.