A trecut ceva timp de la momentul anunțului formării alianței electorale PSD-PNL, dar încă nu reușim să deslușim motivele pentru care a fost grăbită această construcție.
Ni se tot vântură pericolul extremismului, dar argumentul nu stă în picioare. AUR și Șoșoacă adună împreună cel mult 30% din voturi. Dacă sondajele sunt pe bune, cu 30% din mandatele parlamentare nu faci mare lucru. 30% e într-adevăr mult, dar AUR va rămâne în afara ecuației guvernamentale. Iar ulterior, în patru ani, balonul auriu s-ar dezumfla.
Cum ar ajunge AUR să formeze guvernul și cu cine? PSD și PNL au spus în repetate rânduri că nici vorbă să facă majoritate cu George Simion, în timp ce pentru USR soluția înfrățirii cu AUR e și mai puțin probabilă.
În plus, alegerile europene nu au nici o legătură cu viitoarea majoritate parlamentară, ci reprezintă mai degrabă testul care decide strategia politică a fiecărui partid în parte. Unde stă ascuns iminentul pericol extremist?
Ultimul sondaj INSCOP nu arată deloc bine pentru alianța PSD-PNL. Liderii partidelor aflate la putere se așteaptă ca scorul alianței să se apropie de 50%, dar INSCOP dă PSD-PNL la numai 43,7%. Cu aproape cinci puncte mai puțin decât măsurătoarea de luna trecută, când PSD și PNL aveau împreună peste 48 de puncte. 5% este mult, înseamnă doi europarlamentari în minus, deci care ar fi câștigul pentru PSD-PNL?
Este evident că PSD și PNL sacrifică alegerile europene și că întregul plan este țesut pentru prezidențiale. PSD știe că de unul singur nu poate câștiga alegerile prezidențiale și că dreapta se mobilizează exemplar în turul doi împotriva stângii. Nici măcar un tur doi PSD-AUR nu le oferă garanții social-democraților că bătălia va fi dinainte câștigată. PSD vrea ruperea frontului dreptei de la prezidențiale și încearcă să se poziționeze încă de acum de partea câștigătorului. PSD nu-și permite să mai stea cinci sau zece ani pe tușă, cum a făcut-o în vremea lui Traian Băsescu. Sau să fie la mila PNL, cum s-a întâmplat în al doilea mandat al președintelui Klaus Iohannis.
Lista comună PSD-PNL de la europene e un risc asumat de liderii celor două partide. Și PSD, dar și PNL vor trage serios la scrutinul pentru primării, iar foarte probabil alianța PSD-PNL va clama victoria la europarlamentare, chiar dacă liberalii și social-democrații ar fi scos măcar 5-6 procente în plus dacă ar fi mers separat.
PSD și PNL au deja creionată strategia pentru parlamentare și prezidențiale, dar întârzie anunțul pentru marele public. Negocierile greoaie din ultimele săptămâni s-au purtat pentru întreg pachetul electoral, nu doar pentru europene și locale. Comasarea este doar unul dintre punctele agendei comune, celelalte detalii urmează să fie prezentate după 9 iunie.
La cum arată astăzi tabloul, cele două partide vor merge cu candidat unic pentru Cotroceni, iar asta înseamnă în mod logic și liste comune la parlamentare. Cum alegerile prezidențiale sunt înainte de scrutinul pentru Parlament, partidul care nu va da președintele nu riscă să meargă singur la parlamentare, pentru că va pierde zdravăn puncte. Că va fi prezidențiabil PSD sau PNL rămâne de văzut, dar ambele formațiuni sunt pregătite pentru orice variantă.
Revenind la tema pericolului extremist, PSD și PNL vor să impună publicului că bătălia se dă cu AUR, nicidecum cu Alianța Dreapta Unită. Cum ar fi, spre exemplu, o finală la prezidențiale Ciolacu-Simion? Sau Ciucă-Simion? Un alegător USR nu văd cum să voteze Simion, ci votează fie Ciolacu (sau Ciucă), fie stă acasă. Dar cum ar fi pentru PSD-PNL o finală în care ar intra Drulă (sau alt candidat) de la Dreapta Unită? Riscul pentru social-democrați și liberali crește, pentru că în turul al doilea și prezența la vot e superioară.
Extremismul există, e un pericol fără îndoială, dar tema e abil umflată de PSD și PNL din rațiuni electorale. Pentru Alianța Dreapta Unită va fi dificil de explicat cum stau lucrurile. USR, PMP și Forța Dreptei sunt obligate să aducă în prim-plan figuri credibile, să arate că reprezintă alternativa și să spargă barierele ce le vor apărea în cale.
Alianța PSD-PNL prezintă deja destule fisuri și pare o construcție ridicată la repezeală, pe un soclu ros de neîncredere. Întrebarea e dacă piesa de teatru cu replici extremiste va prinde la public sau dacă întreg scenariul va fi dat peste cap pe ultima sută de metri.