Vioiciunea nocturna a celui poreclit cindva „Sarpele cu ochelari” a atras dupa sine o alta. Aceea a lui Razvan Theodorescu. Alt scurt rezumat: domnia sa a fost director al Televiziunii Romane, in primii ani ai deceniului trecut.
Intr-un serial difuzat cindva de ProTV, aparea o gasca de nemuritori ce se simteau unul pe celalalt mai ceva decit doua retele wireless din doua blocuri vecine. Cam asa par a sta lucrurile si-n cazul de fata: doi „highlanderi” ce-au parcurs istoria recenta a Romaniei cu pasi discreti s-au gasit, intr-o seara cetoasa, la televizor. Evident, cei doi discutau despre un al treilea nemuritor: Ion Iliescu. Pentru ca, am inteles din emisiunea respectiva, domnul Magureanu face o serie de „dezvaluiri-momba” despre fostul presedinte al tarii.
Sint aproape convins ca, precum in formarea unui bulgare de zapada, proiectiile publice ale celor trei personaje vor scoate din nou la iveala altele: Petre Roman se incalzeste, probabil, in spatele reflectoarelor; generali de armata, acum in rezerva, isi vor exprima rezervele in legatura cu aparitia editoriala semnata de Virgil Magureanu. Nu stiu daca il vom revedea si pe cindva celebrul Paul Everac, alt fost sef al telecoloarelor de stat, sa ne mai incalzeasca sufletele c-o tableta la ceas de seara. Sau sa-l auzim pe Cornel Pumnea comentind un meci de fotbal. Ori pe Iuliana Marciuc citind „stimatilor telespectatori” programul serii, la Televiziunea Romana.
Romania contemporana isi devoreaza trendurile mai ceva decit un canibal ce-a scapat de-o cura de slabit. A disparut mania bingo-ului, ce paraliza o tara intreaga acum un deceniu. A-nceput sa se restringa si moda manelelor. Nu mai vorbim de cea a Dallas-ului, ori de cea a Sclavei Isaura. Sau de cultul pentru Gheorghe Hagi, pe-al carui DVD au dat bani, din ce am inteles, doar vreo 120.000 de romani. Singurii supravietuitori peste timp sint tocmai personajele ce-au incetosat evenimentele din 1989. Acestia apar discret, odata la citiva ani; si parca ne soptesc sa stam linistiti, ca vegheaza dinsii pentru noi. In peisajul asta, mai ca-ncepi sa-i crezi pe cei ce sustin ca fostul dictator e undeva, prin Cuba, jucind table cu Fidel Castro.