Pe primul loc se afla termenul Drac apoi Satana, Diavol, Naiba, Demon, Aghiuta, Necuratul, Incornoratul, Tartor, Belzebut, Scaraotchi, Michiduta, Nichipercea, Pirlea, Sarsaila, Faraon, Idol, Impelitatul, Mititelul, Nefartatul, Nevoia, Pirdalnicul, Procletul, Pustiul, Vicleanul, Cel de pe comoara, Cel din balta, Duca-se pe pustii, Uciga-l crucea, Bata-l crucea, Uciga-l toaca, Mamon, Sacretul, Sotea, Hidache, Napustul, Spurc, Spurcat, Seitan, Sotca, Ucigan, Beda, Benga, Carcandila, Mutul, Pocnetul, Sarsan, Scaloi, Slactafur, Impiedicatorul, Nepriitorul, Pacatul, Lucifer, Vataful, Bulicheriu, Cotilici, Desachii, Dodielnicu, Fesache, Gavozditul, Goidila, Handrea, Hantu, Hantiutul, Moflea, Manghina, Palima, Paftaru, Sana, Chioru, Bestrega, Budura, Fringa, Ghitcu, Zgaiba, Zgimbea, Matracuca, Veliar, Suca, Daracu, Izicuta, Triscatarat, Benghisul, Hicleanul, Antihrist, Codica, Cornila, Cornea, Pedicasul, Intunecila, Baltatul, Slutul, Schiopul, Neobrazatul, Nelegiuitul, Osinditul, Osinda, Trasnitul, Tartarau, Talpa Iadului, Cel din scorbura, Sfintinita, Schiopica, Burghelea, Chirica, Chirila, Costache, Ivanuta, Nicodila, Niculuta, Facaduta, Balosul, Virlan, Hantatar, Iuda, Horilca, Bata-l Sfintul, Iaca-cui, Eosfor, S-lT creapa numa (sa-I crape numele).
Oare numai in limba romana exista atitea nuante sau si altii, prin alte tinuturi, au parte de draci onomastici in puhoi? Slactafur, Bulicheriu, Desachii, Hantiutul, Palima, Bestrega, Triscatarat, Pedicasul, Facaduta, Horilca, Eosfor – ce fel de nume sint acestea?
Imi zicea cineva, pe blog, ca dracul de la noi (de la romani) e rasfatat. Dar oare de ce? Si nu cumva si dinsul ne rasfata pe noi? Iar Andrei Codrescu are o explicatie si mai pitoreasca, zicind el asa, intr-un ravas tot de pe blog: E-n veritas extraviu dracu’ la romani! Ar fi studiu interesant sa identifice cineva regiunile de unde vin numele si daca sint asociate cu o calitate a dracului – Pacatul si Necuratul sint clare, dar unii vin direct din mitologii pre-crestine, precum Cel de pe comoara sau Cel din balta, si altii complect misteriosi ca „Handrea” si „Hantu.” Cred ca numarul asta coplesitor de denumiri inseamna ca la romani nu s-a simplificat dracu precum in Occident, ci si-a pastrat insusirile arhaice. Foarte interesant si melifluu! Desigur ca aceasta bogatie de dracie l-a atras pe Bram Stoker care l-a sustras numai pe dracul medieval – dragonul. E fenomenal cum, cind vine vorba de dracu’, se-nveseleste toata lumea si ceva viu (o vietate?) traverseaza tot omu’…