Domeniul dinsului de activitate include cuvinte de o complexitate ce ma depaseste, asa ca-i dau cu copy/paste: Stelian Dumistracel, profesor dr. la Departamentul de Jurnalistica si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza” Iasi si cercetator stiintific, sef de departament la Institutul „A. Philippide”.
Intrucit aceasta rubrica este citita de simpatizanti si, sper eu, ascultatori ai fenomenului Fara Zahar, va las sa va delectati cu urmatoarele rinduri.
„Formatia aleasa pentru captarea ascultatorilor-electori este de un anumit gust, pe care unii l-ar califica drept indoielnic: haz pueril si distorsionare lingvistica deficitara ca registru. Clasa de reprezentari a productiilor acestei formatii este a petrecaretilor fara limite, a scandalagiilor ce se vor simpatici, pentru care proxenetismul nu este exclus. Imaginatia lipseste. Punctul forte ar putea fi descoperit in parodia destul de stingace. Un cintec orchestreaza, cu accente bufone, motive din Capra cu trei iezi, iar altul apeleaza, ca punct de plecare, la versuri din Eminescu – reflexe, s-ar parea, de contestatie scolara, necoapta, fireste. Un loc comun il reprezinta vulgaritatea abia mascata, teribilismele puerile, de guguloi ce se vor simpatici si cinta pentru confrati, provocindu-i, din postura celor care nu-si refuza nimic, de la masacrele si mutilarile in cavalcada din texte, la violentele fizice ale imaginilor din clipuri, de factura pur golaneasca, fara inutile subtilitati. Se sconteaza – si se obtin! – efecte de excitare a?th prin gasirea rimei pentru pesmetu’ in termenul numind o instalatie din camera de baie!”, a declarat profesor Stelian Dumistracel. In ceea ce priveste limbajul, Stelian Dumistracel a explicat ca „in cintecele respective nu exista nici o conformare de nivel lingvistic, ce ar putea contura o atmosfera. Intr-unul, de exemplu, cataua moldoveneasca se invecineaza cu pronuntia literara zice. Se cultiva un moldovenism de bilci, ceea ce exclude actul artistic propriu-zis”.