Continuăm Jurnalul.
Luni, 11 martie
Democrația originală de la vlahi merge mai departe: în loc să fie la pușcărie, lichelele cleptomane vor ocupa, cu miile, și de la toamnă încolo fotolii de primari, consilieri județeni, consilieri locali, parlamentari, europarlamentari și, de ce nu, tronul de la Cotroceni.
O notă de acum șase ani: Și când te gândești că și incredibil de micul Titulescu își umpluse un stadion cu sclaveți în dar de ziua lui…
O notă de acum cinci ani: Of, mi se face așa un dor de Dănuț Andrușcă de la vulcanizare, cum ar fi implementat el, ca nimeni altul, noile politici economice ale partidului și statului nostru, condus pe noi culmi de progres de tovarășul Nicolae Dragnea și ceilalți pușcăriabili.
O altă notă de acum cinci ani: Să-i spună totuși cineva cârciumarului urcat în cârca țării că pe vremea aprozarului era încă soțul Bombonichii pe Teleorman și fără banii din Vestul sălbatic mai fugea de acasă cu secretara cel mult la Băile Tușnad, prin sindicat, cu alți ingineri repetenți.
Încă una de acum cinci ani: Cea mai frumoasă știre de astăzi ne spune că oamenii devin din ce în ce mai proști și cercetătorii nu știu să explice de ce. Of, cercetătorilor…
O notă de acum patru ani, din zorii pandemiei: Eu, care practic de bunăvoie și cu mare entuziasm necesar munca la domiciliu de șapte ani (izolarea e viața mea) și n-aș mai schimba acest frumos stil de viață nici pe una de bugetar, mai obișnuiam să îi căinez pe nefericiții care merg la serviciu, îndurând traficul și contactele cu alte ființe umane, ca să iasă la iveală – acum cu coronavirusul ăsta – ce crezi? că le place să trăiască așa, dom’le. Să se meargă, să se frece unii de alții pe culoarele instituțiilor, să lucreze „în echipă“, să fie parte integrantă din „colectiv“, să mănânce la grămadă. Să fie sănătoși atunci, nu-i mai căinez. Eh, dacă le place așa…
Încă o notă de acum patru ani: Doamne ferește de cazuri prin instituțiile publice, că rămânem fără instituții cu totul. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar însemna o infectare într-o mare familie cum e TVR-ul, de exemplu. Să ia bunicul, nora, nevasta, cumătrul, nepoata, unchiul, vărul de-al doilea, cei doi copii, mătușa. Plus amanta.
O altă notă de acum patru ani: Dacă trupul nostru comun ar avea un cap, în capul acela ar sălășlui creierul unei gâște.
O notă de acum trei ani: Uite că acum îi facem de un an armăsarului Nelu Lupu, care a băgat în carantină un spital, dar e bine Lupu, n-a zădărnicit, comisarii, esențiali fiind, nu zădărnicesc, doar pulimea zădărnicește.
O altă notă de acum trei ani: Fiind politeist, am în pod mulți zei și nenumărate zeițe. Pe zeița imposturii o alint, nu știu de ce, Turcan.
Și încă una de acum trei ani: Idee de utopie – o țară în care securiștii sunt sapiosexuali, așa că „protejatele“ și „protejații“ punând mâna pe ea o înalță pe noi culmi de progres și civilizație, plesnind de deștepți ce sunt.
O altă notă de acum trei ani: Dacă e adevărat că liderii planetei se trag din reptilieni, din șerpălăii cosmici, ăștia ai noștri par că se trag mai mult din șerpii ăia de desfundat WC-uri, cine v-a lucrat aici înainte?
Încă una de acum trei ani: Mai țineți minte când, cuprinși de delir, vă imaginați cum o să facă pandemia sapiens-ul mai înțelept și mai înțelegător, gata, iese duhul sfânt din dânsul, leapădă pielea animalul și de-acum o să fie blândețea întruchipată, generozitatea bipedă și toate cele drăguțe, ha-ha-ha-ha-ha.
Rareș Batistă Bogdan până îi dai funcție face fix ca o pisică-n călduri.
Duminică, 10 martie
O notă de acum șase ani: Nu ai cum să iei în serios România, pur și simplu nu poți trata serios această nesfârșită glumă proastă.