„Cam slaba anul acesta recolta de literatura romana“, aceasta a fost afirmatia de la care Ovidiu Simonca a pornit dezbaterea, invitindu-l pe Paul Cernat sa spuna cum isi vede propriile texte acum. „As putea sa le repet aproape intocmai, doar cu unele modificari stilistice“, a fost raspunsul prompt al lui Paul Cernat, adaugind ca „ideea de fond e ca ceea ce noi numim literatura tinara a ajuns la o autosuficienta, exista un refuz al capodoperelor, al traditiilor“. Cum se simte literatura romana, si in special cea tinara, acum, in noiembrie 2008? Paul Cernat crede ca „exista sanse de resuscitare“ si a precizat ca el cauta explicatii pentru un fenomen pe care il constata. „E de dorit sa ne resemnam in fata adevarului“, a spus Paul Cernat, precizind insa si faptul ca „Filip Florian a confirmat, din punctul meu de vedere“. Criticul considera ca prozatorii tineri pacatuiesc prin faptul ca nu se mai alimenteaza din proza valoroasa, asa cum se intimpla in trecut, cind marii scriitori influentau noile creatii – Nabokov, spre exemplu, nu il agrea pe Dostoievski, insa ii adora pe Tolstoi, pe Gogol.
O pozitie moderata a avut Bogdan-Alexandru Stanescu, care a spus ca nu ar compara scriitorii de azi cu Tolstoi, de exemplu, din punct de vedere al valorii, si ca literatura noastra este „o masa mare de prostii si exceptii. Eu vad in literatura exceptiile“.
Criticul Daniel Cristea-Enache a ridicat problema timpului in care se poate constitui o dominanta. „Ce le poti pretinde unor oameni care scriu de citiva ani, cam din 2000 incoace, si care inainte bateau degeaba pe la usile editurilor? Cred ca le cerem prea mult tinerilor prozatori, pentru ca au avut timp fizic foarte putin la dispozitie. Cred ca aici greseste Paul Cernat, referitor la generatia 2000“, a spus Daniel Cristea-Enache. In plus, in privinta literaturii de dupa 1989, „vina“ nu ar fi numai a prozatorilor tineri, ci a tuturor prozatorilor care se manifesta acum, din toate generatiile.