Crima era, de fapt, un „manslaughter“: scriind despre Becali, omoram, fara voie, personaje care chiar ar merita s-apara intre paginile unei gazete.
Despre asemenea personaje mi-am propus sa scriu, renuntind la marele transpiratii din Pipera si exorcizindu-ma in ultimul moment. Oamenii in cauza nu au nici a milioana parte din averea si limbarita – aud, din ce in ce mai mici! – ale marelui duhorvnic roman. Domnii si doamnele in speta, Onorata Instanta, sint profesori universitari intr-un oras aflat la 135 de kilometri de Iasi, pe nume Bacau. Oameni pe care am avut candida curiozitate si placere sa-i cunosc, acum o saptamina, la un congres international de lingvistica. Da, ati auzit bine: un oras romanesc cunoscut, in principal, datorita (sau o fi, oare, din cauza?) altui exemplar din rasa becaloida organizeaza, an de an, un congres international. Unul la care cei in cauza sint in stare sa cheme nume sonore, „savanti de renume mondial“, pe-ale caror carti si studii isi lumineaza drumul mii de cercetatori. Un oras ai carui cetateni cu studii superioare si preocupari ce par a fi, in zilele noastre, schizoide sint mai stresati ca treaba sa iasa cum trebuie decit sa afle, de la televizor, ca Tariceanu sughita sau nu de le varsa in brutul lunar un procent in plus la salarii. Da, oameni ca acestia (multi asemenea lor imi sint prieteni sau simpli colegi si aici, in Iasi) sint „prime time“-ul pe care ar fi bine sa-i luam drept borne la fiece kilometru parcurs in existenta noastra. Indivizii in speta sint cadre didactice la Facultatea de Litere a Universitatii Bacau.
Aviz cirtitorilor: nu scriu acest text pentru c-as avea vreo datorie fata de acesti domni si doamne. Am participat, cu bucurie, la un „jam session“ stiintific unde mi-am platit si taxa de participare, si cazarea, si masa. Si asa e si normal sa fie. Dar am avut placerea sa descopar, ca „Supravietuitorul“ de pe Discovery Channel, ca viata individului nu sta, in vremuri de criza, in tot ceea ce, strident colorat la prima vedere, pare a fi si hranitor. Si ca, de te arunci ca prostul dupa un papagal gras ce sade pe-o craca uscata, risti sa omiti esentialul: radacina ce ti-a provocat trinta e, de fapt, salvarea ta.