Fotbal si politica, asadar; in rest, nimic. Muzica o ascultam pe casete audio si video, mereu imprumutate si tot mai uzate de la un consumator la altul. Dupa decembrie 1989, lucrurile s-au schimbat fundamental. Europa libera a avut un apogeu in acea saptamina deschisa de Timisoara si incheiata de Bucurestii insingerati de Craciun, dupa care Televiziunea zisa „libera“ s-a instalat decis, pentru ani buni, in casa si in mintea noastra. Evenimente si politica intruna; apoi aparitia posturilor alternative, stirile de aici si de acolo, talk-show-urile, filmele, meciurile, concertele, reclamele – totul.
Radioul a ramas de atunci, pentru mine, setat pe muzica. Si cam toate radiourile comerciale asta au si vrut sa faca: sa dea aproape non-stop muzica, pentru toti doritorii, de la veteranii sound-ului saizecist la cei ai pop-ului optzecist. Printre acestia din urma ma numar si eu. Daca e o muzica pe care s-o pot asculta de dimineata pina seara, fara sa casc (cazul hit-urilor de pe Romantic) si fara sa-mi iau lumea-n cap (cazul noutatilor din spectrul MTV-ProFM), aceasta e tocmai „banda“ optzecista. Are, pentru mine, o componenta nostalgica, dar un DJ profesionist stie s-o si pigmenteze cu melodii care joaca pe muchia schimbarii timpurilor.
Europa FM, cu sloganul „cea mai buna muzica din anii ’80 pina astazi“, mi se potrivea perfect. Asa cum ProFM-ul dinaintea revolutiei house si venirii fratilor Vintila ma incinta prin linia adoptata. Era pe timpul cind invatam noaptea pentru sesiune si-l ascultam pe Florin Calinescu intr-un superb talk-show radiofonic. Imi vine sa exclam din nou: ce vremuri!
Din pacate, pe cind eu am ramas in linii mari acelasi, postul meu de radio preferat s-a schimbat; si nu in bine. Multe, prea multe reclame, vorbarie inutila, emisiuni de dimineata cu un umor scrisnit si cu aceleasi eterne „poante“ cu substrat sexual. Muzica abia mai picura din radioul masinii, in timp ce soferul prins in traficul urban ar avea atita nevoie de ea. Nu, nu vreau matinale care sa-mi dezmorteasca spiritul prin glume nesarate. Daca nu urmaresc aberatiile de dimineata de pe majoritatea televiziunilor noastre, ar fi culmea sa le caut in FM. Vreau muzica de calitate, la care (cer oare atit de mult?) DJ-ul sa mentioneze numele artistului si titlul melodiei.
Pe multi ii stiu, dar poate as vrea sa-mi verific cunostintele. Pe alti citiva ii descopar incintat; dar nu mi se pare corect sa fac o intreaga detectivistica pentru a afla de un album mai vechi semnat Coldplay. Sa ne intelegem. Nu vreau scoala la volan. Imi ajunge cea din afara masinii. Vreau muzica si informatie despre muzica; propuneri de muzici, sugestii pe marginea lor.
Atit ii trebuie postului proaspat descoperit in banda, Smart FM: sa nu se tina de treaba. Am pregatita sacosa cu CD-uri, iar fiu-meu si-a pus deja in buzunar mp3-ul generatiei lui.