Continuăm Jurnalul
Marți, 2 aprilie
Vești bune pentru vlahii din capitală: așa cum arată și sondajele recente în privința opțiunilor electorale, dacă vin zombii să le mănânce creierul pleacă înfometați, că n-au ce să mănânce.
Seducția șarlatanului: trag vlahii la discursul lui Popescu (care târăște în derizoriu numele lui Piedone) ca peștele la mămăligă. Le place personajul: și-a trucat școala, până la revoluție nu fusese în stare să termine nici liceul și cred că nivelul corect e undeva la două-trei clase, trecute pe brânci.
Nici permisul de conducere n-a fost în stare să și-l ia altfel decât învârtindu-se. Totul la acest animal politic emană șmecherie, fudulie, gargară, tupeu, autosuficiență. Într-o lume normală, era cel mult parcagiu. Dar vlahii au democrație contra naturii și aleg să se bălăcească în maro cu o voluptate pe care nici măcar retardul istoric sever și retardul moral și mai sever nu le explică. Nu doar prostie multă, ci și masochism.
Dacă tranziția ar avea un monument, ar fi un munte de maro, iar Popescu ăsta ar fi moțul. Emanat de turnătorul Felix Voiculescu, alergând babele cu cântarul prin piețe, lacom în umflarea mațului și cu apucături de Kim Jong Un, lasă moștenire sectorul în familie și se visează general, în loc să fie la Jilava.
Iar vlahii, cum ziceam, îl merită nu doar primar, ci și președinte, rege, împărat și mai ales șef de sală. E imaginea lor în oglindă, multă osânză și nici un obraz.
Ocazie cu care cei care au ars de vii la #Colectiv pot fi, iată, stinși cu un jet galben al „alegătorilor“, în sfârșit memoria lor poate fi tăvălită definitiv prin maroul care ține la vlahi loc de creier, inimă și coloană vertebrală.
O notă de acum patru ani: Cel mai frumos paradox al românilor este că locuiesc în același timp și într-o colonie penitenciară, raiul găinarilor și al doctorilor în apărare națională, și într-un stat funcționaro-polițienesc.
De asemenea, ne tăvălim prin bălegarul timpului prin toate epocile. La cincizeci de minute, în orice direcție ați merge, ajungeți și în comuna primitivă, și în evul mediu întunecat și în secolul XIX, ba chiar și în postbelicul timpuriu.
Încă o notă de acum patru ani: Nu vă faceți griji: după ce nu vor mai fi doctori în spitale, se vor ocupa de noi doctorii în securitate națională.
Și încă una: După treizeci de ani de alba-neagra – hopa, fabrica, hopa, flota, hopa, banca, hopa, banii proștilor, hopa și pădurile – ce ați vrea acum, să nu se mai facă alba-neagra cu viața cetățenilor? Of, dulce naivitate, sublim popor de inocenți.
O notă de acum un an: Dacă România era meritocrație, Bode nu conducea nici tricicleta.
Luni, 1 aprilie
Ar fi frumos să iasă la iveală că primirea vlahilor în Schengen maritim și aerian a fost ca o glumă de 1 aprilie.
Acum un an, din pricina anturajului, am ajuns pe la Istanbul, în marele bazar, unde am fost acostați de o doamnă (parcă din Galați), care vindea geci de piele într-o margine de obor. Ca să ne ademenească ne-a prezentat clientela „selectă“: Piedone, gras și slab, doamna Firea și Cruduțele. Nu am luat nimic, dar am râs bine. Avea și poze cu selecții. Ce voiam să zic: ăsta e nivelul la vlahi.
Idee de Momente și schițe, dar din mileniul III de la vlahi: „Cocalari și prințese“.
„La noi, minciuna, uneltirea mișelească sunt niște nimicuri pline de haz de care râd toți cu multă poftă“ – Nenea Iancu, care va avea mereu dreptate.