Sibiul are atitea evenimente majore, incit nu stii la care sa te opresti, de Bucuresti nu mai spun, Brasovul organizeaza permanent colocvii ori recitaluri de poezie, Clujul asijderea, la Iasi abia de vreo 2 ani avem un festival de teatru si in rest chermeze organizate de reviste literare, la care se aduna, majoritar, scriitori de mina a treia si, ca VIP-uri, citiva (doi-trei) de certa valoare.
Ei bine, in perioada 29 noiembrie – 1 decembrie, la Iasi s-a petrecut acel mare eveniment pe care il asteptam cu totii. Este vorba despre Prima petrecere cu poezie, prieteni si… trufe de ciocolata, organizata de Galeriile de arta Eleusis & Eis Art, conduse de Emil Stratan, alaturi de Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti si Biblioteca Centrala Universitara din Iasi. De fapt, meritul este al lui Emil Stratan, care a alergat, a convins sponsori sa se implice, a organizat totul ca la carte si, in cele din urma, a reusit sa realizeze ceea ce Iasului ii lipsea acut: un eveniment de anvergura, la care sa participe scriitori foarte cunoscuti, unul si unul. In 1978, in acelasi loc (Aula BCU), s-a derulat un festival care aduna cam toata spuma poeziei de atunci, de la Stefan Aug. Doinas, la optzecistii cu cas la gura pe atunci. Ciudat, in 1978 m-am nascut si eu si atitia ca mine; intre timp am crescut, am trecut prin scoli, ne-am insurat, am facut si plozi, iar la Iasi tot nu s-a mai intimplat asa ceva. Pina saptamina trecuta.
Ce sa va spun? Poezie de foarte buna calitate a fost din plin, prieteni la fel, trufe suficiente, iar de petrecere ne-am ocupat cu totii dupa incheierea partii oficiale. In prima seara, s-au facut prezentarile. Vi le deconspir si eu. E vorba de 8 poeti consacrati, seniori, care au avut, ca pereche, un poet tinar, pe care, de altfel, l-au si introdus in scena. De fapt, cred ca punctul forte al evenimentului abia incheiat l-a constituit tocmai prezenta atit de rara la Iasi a unor scriitori foarte buni si, prin urmare, foarte cunoscuti, precum: Ileana Malancioiu, Emil Brumaru, Serban Foarta, Ion Muresan, Ioan Es. Pop, Mihail Galatanu, Lucian Vasilescu, Simona Popescu si Eugen Suciu. Tinerii poeti, „cadetii”, au fost: Claudiu Komartin, Dan Coman, Stefan Manasia, Radu Vancu, Andra Rotaru, Vasile Leac, Teodor Duna, Constantin Acosmei si Adrian Suciu.
Nici rauvoitorii nu ar putea cricni impotriva acestei liste. Intentia a fost de a aduce la Iasi tot ce are poezia actuala mai bun. Evident ca oricind se pot inlocui unele nume cu altele, dar, in mare, cred ca e vorba de un festival de elita, fara mari compromisuri conjuncturale. Or, in Iasul nostru cel de toate zilele, asa ceva nu e de gasit.
Prima seara
A revenit celor tineri, care s-au produs, fiecare dupa posibilitati, pe scena. Si-au recitat, altfel spus, poeziile. Sala (arhiplina in fiecare seara, trebuie sa adaug) a reactionat cum nu se poate mai bine. Histrionismul dezinhibat al lui V. Leac, discretia lui Manasia, agorafobia lui Acosmei, butaforia lui Dan Coman, teatralitatea sensibila a lui Komartin, seriozitatea ghidusa a lui Vancu, finetea Andrei Rotaru si supletea recitarii lui Teo Duna nici nu aveau cum sa nu atraga. A fost o idee cum nu se poate mai fericita sa se dubleze prezenta seniorilor de cea a tinerilor urmasi, mai ales ca, in literatura ultimilor ani, poezia se detaseaza net de proza, avind avantajul unor nume precum cele de mai sus, carora li se pot adauga oricind alte 4-5 de acelasi calibru. Pentru variatie, dar nu numai, toate aceste recitaluri au fost intretaiate de muzica de foarte buna calitate, in interpretarea lui Mircea Tiberian si a lui Liviu Butoi.
A doua seara
A apartinut consacratilor. Printre ei si-a facut loc si Augustin Fratila, impreuna cu o chitara neagra. De prezentarea ludica si agreabila a poetilor s-a ocupat Alex Stefanescu. Ce a urmat a fost probabil momentul cel mai intens al festivalului. In lectura autorului, un text capata alte nuante si razbate mai bine catre sensibilitatea ascultatorului, care nu ii mai poate imprima propria interpretare. Exista insa si scriitori care au trac, carora nu le place iesirea in public. Asta nu ii face poeti mai putin buni. De data aceasta, in mare forma a fost, ca intotdeauna, Ion Muresan, care stapineste la perfectie arta de a-si vinde marfa. Nu cred ca exista un actor mai potrivit decit insusi Muri pentru a-i recita versurile. De fapt, cu vocea sa baritonala, el le retraieste in fata tuturor. Emil Brumaru a fost in forma, simpatic, mimind amnezia exact cind isi recita poemul Amnezie. Ioan Es. Pop nu a renuntat nici pe scena la retractilitatea si discretia sa, Mihail Galatanu a ramas un impetuos, Lucian Vasilescu idem, plus o nota de nostalgie, Eugen Suciu a fost… Eugen Suciu, Serban Foarta nu si-a dezmintit verva cunoscuta, iar Ileana Malancioiu a incheiat totul intr-o nota grava, profunda, specifica poeziei sale. A mai urmat, ca bonus, o reprezentatie a Simonei Popescu, de fapt un amestec de poezie si confesiuni nu neaparat matasoase. Una peste alta, seara a doua, ca si celelalte, a fost cel mai frumos cadou pe care organizatorul, Emil Stratan, l-a oferit iesenilor de Sfintul Nicolae.
Ultima seara
In fine, in ultima seara a festivalului, i-a revenit juriului (alcatuit din Alexandru Calinescu, Ioan Grosan, Alex Stefanescu, Daniel Cristea-Enache, Dan Silviu Boerescu, Cosmin Ciotlos, Antonio Patras si Bogdan Cretu) extrem de dificila misiune de a alege cistigatorii editiei. In genere, voturile au coincis, astfel incit laureatii acestei prime editii au fost Ion Muresan, la categoria seniori, si Constantin Acosmei, la categoria cadeti. Alegeri absolut indreptatite, chiar daca (o spun in cunostinta de cauza) a existat regretul ca, atunci cind unul cistiga, ceilalti pierd cumva. Iar dintre ceilalti, oricare ar fi meritat un premiu… Care, de altfel, a si venit, din partea lui Emil Stratan, constind in cite un tablou si cartea festivalului, o foarte eleganta culegere din textele autorilor, ilustrata cu lucrari originale ale lui Vlad Ciobanu.
Una peste alta, aceasta Prima petrecere cu poezie, prieteni si… trufe de ciocolata a fost, fara doar si poate, evenimentul anului intr-un Iasi care a investit peste 100 de miliarde de lei vechi in proiectele culturale. Nu e ciudat ca, intr-un moment in care sute de milioane au fost halite de initiative provinciale, de departe cea mai prestigioasa manifestare a fost rodul unei initiative particulare? Emil Stratan a reusit sa faca, aproape de unul singur si cu eforturi financiare nu putine, ceea ce nu au reusit, de ani buni, functionarii orasului, sprijiniti generos de primarie. Sa-i dea Dumnezeu sanatate, ca sa poata organiza alte si alte editii. Nu pentru cei citiva prieteni pe care ii are printre scriitori, ci in primul rind pentru Iasi.