Autostrăzile au devenit în România o temă de prim-plan în ultimul deceniu. Cel mai probabil la aceasta a contribuit și insistența cu care s-a pus problema dinspre Moldova. Această regiune a rămas la urmă și de această dată, ca în atâtea alte chestiuni care au afectat-o dramatic.
Nu întâmplător au apărut nemulțumiri, frustrări sociale, care au generat luări de poziție din partea unor oameni ce au înțeles înaintea altora miza autostrăzilor, apoi din partea unor grupuri, pentru ca în cele din urmă să cuprindă segmente importante ale populației.
Importanța construirii autostrăzilor
Cineva s-ar putea întreba în continuare de ce se acordă atâta importanță autostrăzilor Moldovei. Voi repeta ceea ce noi, cei din Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei și din alte asociații civice, spunem de ani de zile: pentru că aceste căi de comunicații asigură conexiunea cu lumea, cu alte regiuni ale României și cu Europa. Pentru că ele sunt cele care susțin dezvoltarea. Pentru că ajută la creșterea calității vieții, dar și pentru că au un rol major în apărare. Desigur, nu doar autostrăzile oferă suport pentru toate acestea, ci și întreaga rețea de drumuri, căi ferate, linii aeriene, transport naval etc. Însă, dacă am face o comparație și am vedea sistemul de comunicații asemenea vaselor de sânge din corpul uman, ei bine, autostrada reprezintă aorta. Autostrăzile asigură circulația sângelui comunității. Nu poți pompa cantități mari de sânge dacă vasele funcționează defectuos, eventual dacă aorta pocnește.
Țările și regiunile care au deja autostrăzi sunt mai dezvoltate decât cele unde acestea nu există. În ultimele două decenii s-a văzut că acolo unde există autostrăzi, fie pe teritoriul României, fie pe cel al statelor vecine, comunitățile aflate în apropiere se dezvoltă, atrag investiții, oameni, oportunitățile de angajare și nivelul de trai cresc. Acolo unde aceste investiții au întârziat s-a înregistrat o creștere a decalajelor de dezvoltare. Iar Moldova este exemplul la îndemână.
Autostrada ar fi un impuls, o energie extraordinară pentru a crește optimismul oamenilor, pentru a-i îndemna și ajuta să-și facă planuri de viață aici. Autostrăzile pot inversa trendul actual de subdezvoltare, care pare o fatalitate pentru Moldova. De fapt, prin construirea autostrăzilor, prin legarea cu lumea, decalajele de dezvoltare se vor restrânge. Va fi nevoie de timp, dar asta se va întâmpla.
În același timp, nu trebuie să neglijăm rolul autostrăzilor în apărarea României, în mod special a regiunii ei estice. În contextul actualei situații de securitate, cu un război intens, extrem de dur în Ucraina, care riscă să se extindă, este evident că autostrăzile sunt vitale pentru mutarea rapidă a trupelor și a echipamentelor militare. Aliații NATO ne-au atras mereu atenția că autostrăzile sunt importante tocmai pentru protejarea noastră, că dacă vrem să fim ajutați în timp util trebuie să avem căi bune de transport, în mod explicit autostrăzi peste Carpați și la frontiera estică.
Cauzele întârzierii construirii de autostrăzi în Moldova
Identific mai multe cauze ale acestei mari întârzieri în construirea autostrăzilor din Moldova. În primul rând este vorba de lipsa de interes a Bucureștiului față de Moldova, o regiune văzută drept periferică, marginalizată sistematic de generații după generații de către politicieni și birocrați. Consecințele au fost dramatice și se văd până astăzi. În urmă cu câteva zile, premierul Marcel Ciolacu, aflat în vizită la colegii de partid de la Vaslui-Bârlad, a spus că „a venit un bănățean să vă rezolve autostrada“. Trimiterea era la ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, prezentat de propaganda de partid drept ctitorul autostrăzii 7, numită și „a Moldovei“. Această declarație a omului din fruntea guvernului ilustrează perfect cum îi văd guvernanții proveniți din alte regiuni pe moldoveni: ca pe niște români de categoria a doua, care primesc și ei ceva, la final, din mila celorlalți. Asta e pe de o parte o jignire, inducându-se ideea că moldovenii nu ar fi în stare ei înșiși să imagineze și să realizeze o astfel de investiție, dar și o ipocrizie cât Casa Poporului, întrucât deciziile de realizare a unor asemenea obiective se iau la București, nu la Vaslui sau la Iași.
În al doilea rând, nu trebuie să trecem cu vederea extinsele complicități din interiorul României, ale unora de la centru sau din alte regiuni, care au preferat să ia o felie mai mare din bugetul public pentru a-l investi în zonele lor, în loc să împartă cu alții, în speță cu moldovenii. Blocurile geopolitice interne sunt o realitate, nu e cazul să tot mergem pe fenta ipocrită a celor care spun că acestea nu există. Ele au lucrat sistematic doar pentru unii, mai bine poziționați, mai guralivi și mai vicleni, cu un PR mai agresiv.
La concetățenii noștri din alte regiuni pare foarte răspândită ideea că Moldova nu are nevoie de investiții în infrastructură, inclusiv că moldovenii „nu merită“, de vreme ce votează prost. Ca și cum în politica din România nu ar fi fost mai ales partidele ieșite din vechiul sistem totalitar. La putere au fost de-a lungul perioadei postcomuniste mai ales PSD, PNL, PD/ PDL, inclusiv în coaliții largi, cu reprezentanți votați și la București, Craiova, Constanța, Cluj, Timișoara, ca și la Iași sau Galați.
Și în al treilea rând, aș pune reflectorul pe elitele politice din Moldova, care au partea lor – considerabilă – de responsabilitate pentru incapacitatea de a se mobiliza, a coopera și susține un proiect de o asemenea importanță. Oamenii mărunți sunt incapabili să facă lucruri mari, să urmărească binele comun. Politicienii proveniți din Moldova au preferat să-și vadă de micile lor interese, să devină pedestrași în plutoanele politice comandate din sediile partidelor centraliste sau din subteranele structurilor din umbră.
Rolul societății civile
Nu întâmplător, ca reacție față de un sistem nu doar ineficient, ci și profund nedrept, din societatea civilă au apărut grupuri care au pus pe agenda publică problemele grave ale Moldovei. Lipsa de echitate, în mod expres discriminarea bugetară în privința investițiilor publice în infrastructura de transport, în mod particular în autostrăzi, dar și în sănătate, educație, precum și subreprezentarea politică la centru reprezintă sindroame ale ineficienței, ca și ale nedreptății.
Pentru realizarea autostrăzilor din regiunea estică a României, membrii asociațiilor civice s-au implicat în acțiuni de monitorizare, conștientizare, presiune publică, vizibilă în materiale nenumărate în media tradițională și online, mitinguri, marșuri motorizate, întâlniri cu miniștrii Transporturilor și cu directorii generali ai companiilor din subordinea acestuia (ultima în urmă cu o săptămână), cu premierii și cu președintele statului. Toate au presupus un mare consum de resurse din partea activiștilor civici.
De reținut două indicative: A8 și A7
În urma presiunii dinspre societatea civilă, a unor inițiative venite și dinspre unii oameni politici, a schimbării de viziune la nivelul Uniunii Europene și a NATO, autostrăzile Moldovei au intrat în atenția opiniei publice, au beneficiat de o tot mai largă susținere.
Dintr-o perspectivă moldovenească, autostrada A8, Ungheni – Iași – Târgu Neamț –Târgu Mureș, este esențială pentru investițiile strategice, pentru traficul continental. Fără A8, regiunea Moldovei pierde enorm. Ea nu-și va putea îndeplini rolul național, va lipsi din negocierea României cu Uniunea Europeană. Aș mai adăuga că prin nerealizarea acestui proiect va pierde și Republica Moldova, statul care nu ne este un simplu vecin, de care suntem strâns legați în atâtea feluri. Autostrada 7, Ploiești (Dumbrava) – Buzău – Focșani – Bacău – Roman – Pașcani – Siret, este importantă în special pentru birocrație, pentru curierat rapid.
De asemenea, mai trebuie să amintesc autostrada 13, Bacău-Brașov, și autostrada 14, așa-numita autostradă a Nordului, Suceava-Satu Mare, a căror construcție va avea loc într-un viitor nedefinit.
Cu ochii pe obiectiv
Autostrăzile Moldovei încă nu sunt realizate. La fiecare metru de autostradă se ascunde încă o păcăleală politică sau birocratică. Nu ar trebui să ne lăsăm înșelați de promisiunile politicienilor. Ca în cazul fiecărei inițiative importante, apar și aici veleitari, învârtiți care își clădesc cariere politice și fac bani pe spatele acestor proiecte. Este și aceasta o formă de parazitare a unor inițiative publice. Demantelarea șmecheriei este esențială pentru ducerea la bun sfârșit a acestor construcții. Pentru realizarea autostrăzilor sunt necesare alianțele de dezvoltare în care să se implice comunitățile, mediul academic, mediul de afaceri, partidele politice, asociațiile civice etc.
Proiectul autostrăzilor – întins pe ani, în timpul multor guverne, cu miniștri, prim-miniștri, președinți, partide și coaliții, cu influențe diverse – este examenul economic și de dezvoltare al unei generații. În mod explicit al generației noastre, cea care s-a format și/ sau s-a maturizat în postcomunism.
Dorin Dobrincu este cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iași, președintele Asociației Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei.