Continuăm Jurnalul
Sâmbătă, 6 aprilie
Ajungem iar și iar la înțelepciunea doctorului Mitică Bostan din Balanța: „Deci, dumnealor sunt securiști. Știți, dar vă faceți că nu știți“.
Of, de când cu frizerul de la jocuri de noroc au descoperit – minunea minunilor! – vlahii că târtanii care conduc practic orice în țara vlahilor numesc în funcții, danpulea, fără nici un alt criteriu decât apartenența la haită a unor băieți și fete și nonbinari din trib, doctorul de genunchi/ șale al lu’ cutare, câinele tv de companie al lu’ șefu’, pedichiurista lu’ cutărică, paharnicul unui securist cu grad mai mare și, nu în ultimul rând, „nepoata“/ „nepotul“ lu’ X-ulescu.
În copilărie, adolescență, prima tinerețe am avut gusturi destul de, să le zicem, eclectice.
Idolii mei de pe plan internațional erau un cantautor gay care a murit de SIDA, un rocker narcoman care s-a sinucis, un cantautor care s-a remarcat cântând la muzicuță, un altul cu pălărie și destul de dedulcit la damă, un rapper trecut prin pușcării care a fost asasinat, un cantautor care își tot schimba chipul și era bănuit de alte alea, un boxeur foarte agresiv care mușca din urechea terțului și a fost închis pentru viol, un fotbalist grăsun care se tăvălea prin cocaină înainte de micul dejun și un alt fotbalist budist, iar de la doamne – Maica Tereza și, desigur, Pamela (nu cea a lui Bobby, cealaltă). Anii 1990, practic. Frumos, ce să mai zic.
Președintele Iohannis n-ar câștiga alegerile la NATO nici dacă s-ar ține la el în case. Le-ar câștiga doamna Carmen, doamna cu bușteanul, cum bine i-am mai spus.
E ușor când ești nemulțumit (și de ce ai fi mulțumit la vlahii?) să crezi că auriferii pot fi o variantă, o alternativă, dar chiar nu e cazul. E ca și cum ai avea piciorul rupt și te doare și decizi să-l tai cu fierăstrăul ca să nu te mai doară și aia e. No, taie-l, vezi cum e, ce să zic.
Cum ziceam: dacă tov. gen. dr. Ăăăăă Ciucă ar fi un iepuraș de ciocolată, înăuntrul său l-ai găsi pe Marcel de la Buzău. Iar dacă Marcel de la Buzău ar fi un iepuraș, atunci ar fi unul integral maro.
Ar fi frumos ca în loc de juratul cu mâna pe Biblie sau Constituție, dregătorii vlahilor să urmeze un ritual care să cuprindă o singură întrebare: „X-ulică, X-uleasco, te lepezi de valahíe?“. „Mă lepăd de valahíe.“ Și dacă se constată că nu s-a lepădat, că o ține tot cu șpaga, traficul de influență, vrăjeala, o călătorie spre centrul pământului și aia a fost. Adio, X-ulică. Adio, X-uleasca.
Conjurația imbecililor chiar există și e formată din utilizatorii ideilor de-a gata. Ah, dulcea
imbecilitate a fanaticilor ideilor la modă!
O notă de acum șapte ani: Nu știam de unde să o iau pe Gabi Firea. Apoi, văzând-o în proximitatea Cerebelului, mi-am dat seama: e toată Gabi Oprea blondă, în fustă roz.
Cel mai mult lipsește de la vlahi seriozitatea. Omul serios, nu păunul înțepenit în morgă. Vechea și buna seriozitate: să faci ce ai zis că faci, să-ți ții cuvântul, să nu meargă și așa, să nu valahizezi. Și poate să vină și Iisus Hristos călărind pe sărmanul Buddha ca pe un măgăruș, că nu se va schimba niciodată nimic pe plaiul mioritic până când nu se va învăța lecția elementară a seriozității.
Aceleași slugi hoațe și aceiași stăpâni și mai hoți, în veacul veacului. Și de la cine să o înveți, când modelele alese de carpato-danubiano-pontici sunt niște siniștri cu strigături care „au reușit în viață“? Au reușit să facă un moț mai frumos ca al bulgarilor, într-un hârdău sinistru – asta e altceva. Deci: nu.
PS: Doamne, ce bine că sunt bătrân și nu o să mai apuc și vlahii integral auriferizați!
Vineri, 5 aprilie
Ziua lui Lăcătuș. A ajuns la șaizeci de ani. Lăcătuș – șaizeci de ani! Când a trecut viața?
Se fac mari copiii educați în România Educată și votează, desigur, cu auriferii. Viitorul – de aur. Normal, cum ar spune președintele-„peroadă“.
Te mai uiți așa la intelectualii de mâna a paișpea, intelectualii vopsiți de la vlahi, atârnache care ar face orice doar să bugetărească fără muncă pe undeva, contorsioniștii limbilor în orice dindărăt le poate da și lor ceva, și înțelegi de unde a apărut expresia „prost cu diplomă“.
Dar dacă Piedone și Șoșoacă sunt unul și aceeași?
S-au întâlnit ei, hoțul şi prostul, cum era să nu se întâlnească Marcel de la Buzău cu tov. gen. dr. Ăăăăă Ciucă.