Si totusi elitele politice si financiare ale Romaniei scot la iveala din mine un revolutionar de tip proletar. Stiti de care… Zdrobiti orinduiala cea cruda si nedreapta.
Totusi care proletar? Care revolutie? Ei, aici apare problema Romaniei. A specificului romanesc. La noi lucrurile sint atit de incurcate, incit e greu sa mai pricepi care-i capitalistul si care-i proletarul.
Un fost comunist si utecist de seama este azi capitalist convins. E om de afaceri si crede in economia de piata. Acum douazeci de ani o ponegrea, acum o proslaveste. Azi e de dreapta, asa cum ieri era de stinga. Moare de grija poporului, chiar daca nu i-a pasat niciodata de el. Deh, se mai schimba omul! Banuiesc ca daca in tara s-ar reinstaura dictatura comunista, acelasi om ar redeveni in cinci minute unul dintre slujitorii ei cei mai supusi. Ar blestema capitalismul putred si onerosii oameni de afaceri, care sug singele poporului.
Cred ca asta ma supara. Exemplarul de mai sus nu e doar un caz (mai mult sau mai putin real), ci un model al elitelor Romaniei de azi. Si aici intervine specificul paradoxal al Romaniei.
In primul rind majoritatea intreprinzatorilor capitalisti de succes de la noi, ca si majoritatea oamenilor politici (categorii care se suprapun permanent), au avut functii mai mari sau mai mici in regimul comunist. Comunistii de ieri, capitalistii de azi. Ei ne erau sefi, ne indemnau sa ne indeplinim planul cincinal, ne certau fiindca nu aveam constiinta comunista, ne judecau si ne condamnau – in numele Partidului Comunist, al proletariatului si al orinduirii socialiste. Din ianuarie 1990 s-au convertit brusc la economia capitalista, la liberalism si la democratie. Ne sint in continuare sefi, ne explica regulile economiei de piata si ne cearta fiindca nu avem constiinta capitalista. Ma intreb, de exemplu, ce s-o fi ales de procurorii si judecatorii care i-au condamnat la moarte sau la zeci de ani de inchisoare pe sabotorii economiei socialiste. Banuiesc ca azi vor fi fiind si ei capitalisti. Oricum, aici e ceva care imi zgindare spiritul justitiar: faptul ca elitele romanesti sint constituite in mare parte din oameni care, mai frust spus, ling astazi acolo unde au scuipat ieri. Mai ales ca linsul de azi – si nu meritul personal – i-a transformat in elite.
Sa zicem totusi ca peste o astfel de schimbare de macaz se mai poate trece. In spatiul romanesc moralitatea n-a fost niciodata o trasatura foarte pretuita. Nu stiu insa cum se face ca, atunci cind au decis sa se transforme in capitalisti, fostii membri ai elitei comuniste n-au gasit alt model mai bun pe care sa-l imite decit pe cel pe care il ponegreau cu o revolutie mai inainte. Presupun ca de vina va fi fost propaganda anilor ’50, care ne-a intiparit in minte clisee de nesters.
Poate ca unii mai tin minte modelul capitalistului din propaganda comunista: un grasan cu burta si ceafa clisoasa, la costum si cu trabuc in gura, care face afaceri oneroase si ia piinea de la gura saracilor. Ei bine, fostii comunisti de dinainte de 1989 au crescut cu modelul asta in minte. Dupa aceea, cind au vrut sa devina capitalisti, au apelat la acelasi model, fiindca tiparul vechi era prea bine stantat in mintea lor. S-au ingrasat, fumeaza trabucuri si, cum nu mai pot sa ia piinea de la gura saracilor in mod direct, o iau din banii statului.
Intelegeti paradoxul romanesc? Fostii comunisti, cei care afuriseau un model fictional de capitalist (cel al propagandei comuniste, ala cu trabuc si burta), s-au chinuit sa devina ei insisi capitalistul acela fictional. Rezultatul e ca aceiasi oameni care au construit prost comunismul reusesc azi sa construiasca prost si capitalismul. Pentru neputinta lor, li s-a acordat titlul de elite.
Acum e clar. Daca astfel de oameni pot deveni elite, eu de ce n-as putea fi proletar? Zdrobiti orinduirea cea cruda si nedreapta…