Continuăm Jurnalul
Sâmbătă, 20 aprilie
Viața în triunghiul vlah al bermudelor și șlapilor se desfășoară între șaorma, manele și parcanele. Cum să nu ducă la Piedone?
O notă de acum trei ani: Oriunde ajung doi români, se formează spontan o coadă. Uneori ajunge și unul.
O notă de acum cinci ani despre Dragnea (sinistră emanație a democrației vlahe): Vreau să vă ofer o splendidă ipoteză de lucru: dacă, asemenea domnului George Costanza din serialul de televiziune Seinfeld, domnul cu mustață care a încălecat țara face toată această mascaradă ca să scape nu de pușcărie, ci de însurătoare? Termene, amânări, procese, hai că poate ne luăm la toamnă, dacă mă lasă ăștia… Vă zic, ceva nu miroase bine și nu e doar de la băile de mulțime.
O altă notă de acum cinci ani: Aș fi foarte interesat să aflu ce are de spus o voce dintr-o civilizație extraterestră despre specia om consultând paginile acestora de Instagram.
O notă de acum patru ani: Prin intermediul internetului rapid, a ajuns la mine informația că în Tomești, județul Iași, e o Cruce care cântă încontinuu de 48 de ore muzică religioasă.
Gest frumos al crucii, dar sunt cetățeni greu încercați, care reclamă că nu-și mai pot odihni trupurile ostenite acum, la ceas de sărbătoare. Ca aspect, pe parohul din localitate îl cheamă Leuștean, dar nu stă în localitate, ce-i pasă de șlagărele Crucii? Urmăresc, cu atenție și îngrijorare, sfârșitul epopeii Crucii cântătoare non-stop.
O altă notă de acum patru ani: Mie adevărata știre nu mi se pare că îndrăgitul datornic la fisc fratele Robert Negoiță, pesedist desigur, încalcă ordonanțele militare și dispune de parcul IOR ca de moșia mamei Negoiță, oricum România e o feudă călărită de-alde d-ăștia.
Adevărata știre mi se pare că fratele Negoiță știe să meargă pe bicicletă. Nu mă așteptam, sincer. Îl vedeam mai mult pe tricicletă.
Și încă una, tot de acum patru ani: Streinu-Cercel, acest Lila-Axinte al „statului“ român, vă pregătește programul artistic „Vacanța Mare“. Cu participarea extraordinară a culegătorului de sparanghel Frankfurt și a mii de Garcea.
O notă de acum doi ani: Iohannis pare că l-a câștigat pe Ciucă la loz în plic. Și lozul era necâștigător.
O notă de acum un an: Iohannis în Brazilia e ca Lambada cântată fără sonor. Samba, no, trabajo, no. No.
O altă notă de acum un an: Mereu mi-am dorit să o văd pe doamna cu bușteanul dansând lambada cu bușteanul, dar n-a fost să fie.
Poate acum cu doamna Carmen și președintele de la vlahii în Brazilia, Chorando se foi quem um dia só me fez chorar,/ Chorando estará ao lembrar de um amor,/ Que um dia não soube cuidar.
Și încă una de acum un an: Ce o mai face Balena Albastră, de care bine că ne-a scăpat doamna Firea prin intermediul lui CRBL, care le-a cântat liceenilor în derivă șlagărul cu fete rele care vor na-na?
Vineri, 19 aprilie
Într-o țară sănătoasă la cap și la inimă, Piedone, portavocea interlopilor, ar fi condus cel mult o roabă. Sau ar fi fost „șef pă cameră“ la viețași. Iar Negoiță era ajutor de spălător de parbrize la semafor în Vitan, ținea cârpa. Dar na, vlahii și alegerile lor.
Nu spun că nu mai îndur vlahii de nici o culoare, dar ce bună ar fi acum o Momuloaie!
Îmi place să cred că, uitat printr-o cămară pe la Golden Blitz, președintele Băsescu strigă la un pahar gol: REPORNIȚI ECONOMIA ACUM!!!!!!!