Mă uit uneori la teleshopping și mă fascinează acest tip de marketing prin care telespectatorul devine convins că viața lui nu va mai avea nici un sens dacă nu își cumpără tigaia dublă, de care habar nu avea că există sau că are nevoie. Ai un produs și convingi lumea că este indispensabil, practic stârnești apariția și creșterea cererii pentru el.
Evident că pe noi, ăștia raționalii și cerebralii, cititori de gazete culturale, nu ne poate păcăli o astfel de tactică, dar uitați-vă un pic în cămara părinților sau a mătușii și veți găsi tigaia.
Ce legătură are tigaia dublă cu transportul în comun ieșean, despre care e de fapt vorba în textul de azi? Fix stârnirea apariției și creșterea cererii. Foarte mulți șoferi nu renunță la propriul autoturism, chiar dacă asta duce la congestionarea traficului urban și multe zeci de minute petrecute mirosind pârțurile hidrocarburice ale mașinii din față. De ce se întâmplă asta? Fiindcă este comod, dom’le. Comod și intim. Mașina personală este o extensie a ideii de acasă, iar sentimentul este greu de combătut fără o strategie bună și bine țintită. Degeaba încerci să convingi că a călători cu mijloace de transport în comun este mai ieftin, fiindcă a fi ieftin nu compensează lipsa senzației de te a plimba cu apartamentul propriu prin dreptul Palatului Culturii.
Trebuie găsite sau inventate, apoi puse în valoare niște avantaje de care cetățenii nu știau că au nevoie. Eu văd o reclamă video care începe cu mesajul: știați că dacă consumați cinci beri la amiază veți fi mai sănătoși? Cadrul pus pe o masă, la o terasă, unde doi prieteni par a se întâlni după mult timp. Gigi, ce mult mă bucur să te văd! Vai, Nicule, dar ce bine arăți! Ce-ți mai face familia, Gigi? Vai, Nicule, dar ce bine arăți! Copiii au terminat școala? Vai, Nicule, dar ce bine arăți!
Înțelegeți șmecheria? Tuturor telespectatorilor li se întipărește în memoria auditivă treaba asta cu ce bine arată Nicu și abia așteaptă explicația. Nicu mai pune câteva întrebări aparent banale, dar de fapt foarte bine țintite, poziționând ideea de acasă în contradicție cu a arăta bine. Vai, Nicule, dar… Știu, arăt foarte bine fiindcă zilnic la amiază beau cinci beri. Ospătar, cinci beri la mine și cinci la… Ah, îmi pare rău, dar nu pot bea, fiindcă sunt cu mașina. Aici intervine replica aia care schimbă macazul și comportamentul privitorilor: a, nu poți să bei, de asta arăți ca naiba, eu beau fără griji, fiindcă folosesc mijloacele de transport în comun.
Finalul reclamei să fie cu Nicu, dând săru’ mâna unui grup de fete din tramvai.