Spre paguba multor oameni politici romani si spre bucuria multor cetateni romani care nu sint oameni politici, ci adevarati cetateni.
Imi amintesc de previziunile catastrofice lansate pe ici, pe colo prin mass media cind s-a hotarit introducerea votului uninominal. Incredibil! Nemaivazut! Cum sa lasi populimea sa aleaga oameni in loc de liste? Ce, badea Gheorghe sau Costica frizerul or sa fie in stare sa evalueze doctrine si programe politice? Sigur ca n-or sa fie! Prostovanul ala cu opt (sau zece) clase e in stare sa distinga intre omul politic responsabil si vedeta TV cu sini mari? Of, of! Sa vedeti acum cum se umple parlamentul de cintareti, oameni de televiziune si oameni care vin sa vorbeasca la televiziune! Cum sa lasi romanii de rind sa voteze in sistemul uninominal (de fapt pseudo-uninominal)?
Totusi s-a votat uninominal – in mare masura gratie incapatinarii presedintelui Traian Basescu. Ma rog, aproximativ, dar suficient cit sa se vada cit de bine stie sa aleaga poporul roman. Si, dupa parerea mea, poporul s-a descurcat destul de bine.
In primul rind din viitorul parlament a disparut in fine Partidul Romania Mare. Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar sau Lucian Bolcas se retrag undeva, nu ma intereseaza unde, si sper sa nu mai apara niciodata in peisajul politic. Romanii, catalogati adesea drept nationalisti, au maturat de pe scena mare a politicii ultimul partid nationalist romanesc, dupa ce mai inainte disparuse si PUNR-ul – daca va mai amintiti de el. Mi-ar fi facut mare placere daca si UDMR-ul, presupusul aparator al etnicilor maghiari (pentru care nu face decit placute bilingve, care nu tin de foame), ar fi patit acelasi lucru. Dar mai sint alegeri si nu se stie niciodata…
Apoi, in acelasi viitor parlament n-au intrat nici Gheorghe Becali si nici formatiunea lui. Gheorghe (Gigi) Becali, omniprezent si in talk-show-uri, si in previziunile funeste ale unor oameni de presa, care ne speriau cu intrarea lui inevitabila in parlament, n-a strins suficiente voturi nici cu partidul sau, Noua Generatie, si nici macar singur, in colegiul in care a candidat. Asadar, toata mediatizarea de care s-a bucurat nu i-a slujit aproape deloc. Cum nu le-a slujit nici altor candidati.
In ceea ce priveste vedetele media, cintaretii si vedetele de moment ale televiziunilor, nici cu ele cetatenii n-au fost mult mai generosi. Floooriiin Calinescu sau Luminita Anghel n-au mai avut norocul lui Ion Dolanescu si al Irinei Loghin. Asadar, nici profetia cu invazia de vedete TV in Parlamentul Romaniei nu s-a implinit.
Sigur, s-au petrecut si aberatii electorale: candidati cu mai putin de o suta de voturi au fost alesi, iar oameni care au strins peste zece mii de voturi au ramas pe dinafara. Nu uit insa ca aberatiile se datoreaza sistemului elaborat de politicieni – si ca o buna parte dintre cei care l-au votat au ramas acum pe dinafara tocmai gratie contributiei lor la incilcirea acestuia. A fost un fel de justitie poetica…
Bineinteles, dupa alegeri s-a deplins prezenta redusa la vot. Asadar, romanii nu au constiinta civica. De parca una din marile preocupari ale guvernelor si camerelor legislative romanesti din ultimii nouasprezece ani ar fi fost sa le pastreze constiinta aia civica si sa le sporeasca increderea in virtutile oamenilor politici! De fapt a fost pe dos. Mie prezenta la vot mi s-a parut chiar destul de mare pentru niste oameni politici atit de mici.