Ca sa nu mai spun ce flescaieli ma cuprind cind vad ca afara-i totusi frig si ca nici Istoria critica nu-mi tine de cald, ca ziua se scurteaza si ca, in schimb, ingaduinta cu care unii ne tot mingiie pe crestetul de provinciali se lungeste enervant de mult, ca mai toate pasarile care mi-au ciripit in curte au plecat in tarile calde si ca nici fiica-mea n-are cum sa vina acasa de sarbatori din Canada ei, ca n-am ragaz destul sa fac ce-ar trebui, adica sa scriu, dar si ca, atunci cind ma apuc sa scrijelesc ceva, iese bleg. Deci una peste alta, la o prima vedere, cam nasol, deprimant, abatut, pleostit, dezolant, mohorit. Dar la o a doua scrutare, iata cum rasar aceleasi zile, privite cu alti ochi si cu sufletul resetat.
Intii si-ntii, mi-am zis ca daca n-am eu personal multe motive de bucurie, as putea sa ma incarc cu bucuria altora. Asa am si facut, cu atit mai mult cu cit, pret de doua saptamini, am dat ca un postas zelos un snop de vesti bune cunoscutilor, colegilor si prietenilor mei. De pilda, lui Angelo Mitchievici, i-am spus ca a facut un doctorat trasnet si ca, pentru cele peste 1000 de pagini de teza pe care i le-am laudat in referat, ar merita cea mare distinctie (asa a si fost!). Sau lui C., retras singuratic si nestiut intr-un orasel din Ardeal, si lui B., banatean falos si nervos, le-am transmis ca scriu bine si ca merita sa-si tipareasca volumele. Sau l-am scaipuit pe Calin Mihailescu si i-am spus cit de buni au fost si el, si Horia, in emisunea Inapoi la argument si ca volumul lui Nino Stratan o sa apara. Sau i-am sunat pe V. si pe M., sa-i anunt ca bursele spre care i-am impins s-au aprobat. Sau i-am declarat in plina strada fostei mele colege, D., ca arata superb. Sau le-am comunicat studentilor de la romana ca sint destepti si ca o sa faca fata la examen.
Dar si eu, pe cont propriu, am scormonit in zilele astea dupa ceva intremator si-am gasit totusi o puzderie de chestii care m-au mai inviorat. Ia auziti cit de putin mi-a trebuit, de-a valma, pentru o mica stare de bine: sa vad pe geam cum pe trunchiul caisului se infig doua ciocanitori colorate si incep sa tocane vioi; sa cumpar 12 masti haioase si costume de mosi pentru distractia de sarbatori; sa percutez dizertatia despre celti pe care mi-o tine Mimi pe strada, in timp ce rontaim alune caramelizate; sa iasa extraordinar de bine (cu discutii pina la zece noaptea) un curs de la master; sa simt mirosul parfumului Zen, cu care m-am dat pe dupa urechi; sa o vad pe mama cum in sfirsit crontane un castravete murat cu dintii cei noi, desi reclama la Corega ma scoate din minti; sa gasesc cele mai potrivite lucruri de burdusit cinci perechi de papuci, cizmulite si ghete puse in geamurile din patru case diferite; sa pot invirti cheia in broasca de la poarta ca-n brinza, de cind am reparat-o; sa ma intilnesc intimplator cu un fost student, care imi marturiseste abia acum de ce un curs anume tinut de mine in anul II i-a schimbat viata; sa-mi spuna, dupa 10 ani, toata povestea.