Emil Brumaru: Stiu eu? Pai te duci la Pitesti si-ti iei copacul personal in primire… E o gluma, desigur… La Dolhasca aveam paduri adinci in toate partile… Pe Dealul viei, de exemplu, ne duceam, ca in Cehov, familii de profesori si doctori, sa culegem ciuperci… Aveam un siretlic al meu… Cautam izolat de grup… Fluieram o melodie foarte la moda pe atunci, Liniste, ratacind printre copacii inalti, frunzosi, aparent necautind nimic, facind versuri in minte, mai odihnindu-ma uneori pe linga vreo scorbura, pe muschiul verde-verde… si ciupercile apareau, in pilcuri, mari melomane palarioasele… Stiam care sint bune de mincat, care nu… alea frumoase, cu palariutele pe-o sprinceana, colorate exotic…
V.D.N.: Uite-asa scapa de cratita frumoasele, si-n lumea ciupercilor! La Sibiu, in Dumbrava, cresc ciuperci chiar si la marginea padurii. Cum mergi pe linga sina de tramvai (minuscula, napadita de ierburi; tramvaiul merge la Rasinari), din vara pina-n toamna e plin de ciuperci de tot felul. Trebuie doar sa te uiti, sa mergi cu capul plecat, sa nu-ti pese ca ti se uda pantofii si tivul de la blugi… Sint albe, pufoase, fie lunguiete, fie rotunde… Cele verzi, rosii, fistichii, sint putin mai la umbra, dar nu departe. Si daca mergi pe aleile croite la doar zece metri de marginea padurii, le vezi.
E.B.: Dar si cind ajung, din greseala, la cratita, frumoasele… mama-mama, sa te tii, lasa-n jur numai cadavre!!!
Saptecapete (un intrus!): Mie imi plac ciupercile otravitoare, sint sarmante… Nu-mi pot anihila decit un cap… mai ramin sase la purtator.
V.D.N.: Domnule hobbit, va intreb pe dumneavoastra: ce credeti ca face Saptecapete cu acel cap care cade victima a ciupercilor otravitoare? A. Il intretese, profitind de gitul lung si subtire, cu celelalte sase? B. Il lasa sa se usuce si sa cada? C. Il taie cit e proaspat si il timite ofranda la Zina Padurii? D. Altele.
E.B.: Hm! De ce nu il intrebi direct pe Saptecapete? Eu l-as trimite, asa, ca in filmele horror, cu ochii inca clipocind si gura salivind gemete… da, ofranda, Zinei Padurii, sa-l pastreze intr-un borcan cu ciuperci marinate… Un soi de Smeagol, fara spinare si laboante…
V.D.N.: Smeagol spre final, inrait. Si, culmea, tot destul de dragalas!
E.B.: Smeagol, in Enciclopedia lumii lui J.R.R.Tolkien (aparuta la Galaxia Gutenberg, 2007), e descris ca un hobbit decazut, din neamul Stoor. Varul lui gaseste intimplator Inelul Suprem. Gollum il vrea cadou de ziua lui. Deagol, varul, nu i-l da si Goolum il sugruma. Descopera ca „Nepretuitul” il face nevazut. Intervine povestea cu hobbitul Bilbo. Dinsul pune mina pe inel din pura intimplare…