Miercuri, 15 mai 2024, a avut loc gala de decernare a premiilor literare „Ziarul de Iași“, ajunsă anul acesta la cea de-a XXI-a ediție. Marea câștigătoare anunțată de la finalul lunii aprilie a fost Simona Antonescu, autoare ce a primit Premiul Național pentru Proză al „Ziarului de Iași“, ediția 2024, cu romanul istoric Chiajna din Casa Mușatinilor apărut la Editura Polirom. Premiul pentru debut a mers către Ioan Ciprian Bursuc pentru volumul Fenomenologia mirării. Homer, Platon și Heidegger, apărut la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași.
Juriul a fost format din scriitorii și criticii literari Alexandru Călinescu, în calitate de președinte, Bogdan Crețu, Codrin Liviu Cuțitaru, Doris Mironescu și Antonio Patraș. Inițial au fost alese zece cărți considerate cele mai bune din proza românească publicată anul anterior, apoi a fost decisă lista scurtă a finaliștilor, formată din cinci autori. Conform regulamentului, premiul este acordat o singură dată unui autor. Astfel, au fost nominalizați doar scriitorii care nu au primit încă acest premiu în cadrul edițiilor anterioare, după cum se menționează pe pagina „Ziarului de Iași“.
Așa cum s-a precizat în timpul prezentării, acest premiu este considerat cel mai prestigios din cariera Simonei Antonescu, mai ales că aceasta se află deja la a patra nominalizare în cadrul acestor premii. Totodată, romanul Chiajna din Casa Mușatinilor a mai fost nominalizat la Premiile „Observator cultural“ pentru proză, ediția 2024, a primit Premiul Radio România Cultural, categoria proză, ediția 2024, și Marele Premiu al festivalului de proză „Saloanele Liviu Rebreanu“, Bistrița, 2023.
„Autoarea câștigătoare are o gândire de romancier autentic“
Înainte de ceremonia de înmânare a premiului, sala s-a umplut treptat, locurile fiind ocupate la început timid de o mână de studenți și cititori, apoi de către apropiați ai scriitorilor, invitați din partea administrației publice locale și centrale, reprezentați ai mediului de afaceri, reprezentanți ai Universității „Alexandru Ioan Cuza“ și ai Fundației ALUMNI – cei doi parteneri principali –, alături de reprezentanți ai companiei Antibiotice, grupul Arcadia și compania Cotnari.
În cadrul prezentărilor au luat pe rând cuvântul Toni Hrițac – redactor-șef al „Ziarului de Iași“, Alexandru Lăzescu – președinte al publicației, prof. univ. Dr. Liviu-George Maha – rector al universității amintite, prof. univ. dr. Alexandru Călinescu – președintele juriului de decernare a premiului, și prof. univ. dr. Codrin Liviu Cuțitaru – reprezentant al Facultății de Litere.
Vorbind despre valoarea premiului, Toni Hrițac a amintit că acesta cinstește o parte din valorile clasice ale Iașului, adică educația și cultura, inclusiv critica literară, dar și că prestigiul acestuia l-a transformat într-o adevărată referință culturală datorită juriului dedicat și profesionist. În continuare, referindu-se la câștigătoare, Alexandru Călinescu a precizat că aceasta a făcut în urmă cu câțiva ani un pariu riscant, consacrându-se romanului istoric, o specie pretențioasă. A mai adăugat că arta romancierului constă în a pune pe scheletul istoric faptele reale alături de ficțiunea brodată pe marginea lor sau a personajelor, iar autoarea are o gândire de romancier autentic și stăpânește bine arta povestirii.
„Știu că pentru mulți, acest gen poate părea desuet, depășit sau plicticos, însă ce a făcut doamna Antonescu este absolut remarcabil. Am putea spune că romanul premiat astăzi este cea mai de succes carte a domniei sale și cea mai ambițioasă. Chiajna din Casa Mușatinilor este un roman care ilustrează admirabil capacitatea autoarei de a pune împreună istoria și ficțiunea. Este o carte care se citește cu plăcere și cu implicare din partea cititorului în povestea eroinei pe care autoarea o reabilitează. Textul are o frază care curge firesc, o narațiune care reușește să mențină atenția trează, întreține tensiunea acțiunii.“
Drept răspuns, după ce și-a primit premiul, câștigătoarea a spus că este copleșitor tot ce se întâmplă cu această carte: „Este un moment foarte emoționant pentru mine și sunt recunoscătoare pentru această onoare. Cred că este o confirmare a faptului că poveștile pe care le spunem și pe care le scriem reușesc să ajungă la inimile celor din jurul nostru. Este un mare vot de încredere care se dă romanului istoric, dar această recunoaștere nu este numai a mea, ci o împart cu toți cei care au stat și continuă să stea în spatele cărții și alături de mine. Vorbesc în primul rând de oamenii de la editura Polirom, care m-au susținut și încurajat și cu care am avut întotdeauna o relație foarte caldă“.
„Simt că este nevoie să li se facă un pic de dreptate femeilor de acest gen“
Romanul Simonei Antonescu o reabilitează pe Doamna Chiajna, una dintre cele mai importante personalități feminine ale Evului Mediu românesc. Autoarea își aduce personajul istoric mai aproape de înțelegerea noastră printr-o meticuloasă evocare a mentalităților unui timp când lupta politică se încheia cu exterminarea adversarului. Referirea la neamul Mușatinilor și la bunicul Ștefan cel Mare explică temperamentul vijelios și orgoliul dinastic ale Chiajnei, care, prin inteligență diplomatică și cutezanță pe câmpul de luptă, ține piept concurenților la tronul Valahiei. Oferind o scurtă declarație pentru „Suplimentul de cultură“, autoarea a explicat că acest premiu – în primul rând pentru ea ca scriitoare –, înseamnă o foarte mare vizibilitate, iar pentru romanul istoric, de asemenea, este un mare vot de încredere.
„Chiar mi-am propus să-l scot din conul acesta de umbră și mă bucur că este în sfârșit vizibil. Pentru mine ca femeie, pe altă parte, este o confirmare a faptului că, dacă vrem să privim către personajele feminine din istorie, le găsim. Ele sunt vizibile, chiar dacă noi acum considerăm că nu s-a scris despre ele, că nu avem cronici sau că nu există date. Cred, totuși, că dacă privim spre ele le vedem acolo undeva în spatele bărbaților din viața lor, pot fi bănuite în cronicile soților sau ale taților, ale fiilor lor. De altfel, majoritatea faptelor pe care le-am descris în carte sunt reale. Cu toate acestea, simt că este nevoie să li se facă un pic de dreptate femeilor de acest gen și în special Chiajnei care a avut nenorocul să fie pusă în lumină doar prin anumite fațete pe care le descoperim la multe femei. Atunci când vine vorba despre copiii noștri, nu mai stăm la discuții cu nimeni, motiv pentru care suntem percepute ca foarte severe. Doar că, dincolo de asta, orice femeie are multe alte fațete sau roluri. Această carte vine ca un act de dreptate, să arăt și celelalte ipostaze, așa cum mi le-am imaginat eu.“