Treptat, acestor teme „tari” aveau sa li se alature viziunile secundare: o forta irepresibila de a literariza realul (sub influenta durabila a lui Garcia Lorca), tratarea religiosului in termenii urgentei imediate, strategia transpunerii in forma poetica a trairilor proprii, rescrierea in cheie prozaica a miturilor. Aceasta din urma preocupare se deschide in evantai, pentru ca ea-l obseda pe Cohen inca de la mijlocul anilor ’50: „Vreau sa continui sa experimentez aplicarea mitului la viata contemporana, sa-l identific in experienta imediata, creind in felul acesta mituri noi si modificindu-le pe cele vechi. Vreau sa asez in poemele mele timpul mitic, in asa fel incit sa poata fi identificate cu fiecare parabola adevarata cintata cindva si in acelasi timp sa fie dedicate timpului nostru, iar poemul sa atirne sus, in cerurile noastre”.
Metafora poemului ca parte a lumii metafizice isi face loc, in cartea de fata, inca de la primele rinduri. Poemul titular functioneaza pe post de arta poetica, de uvertura la un discurs despre nevrozele si exaltarile spiritului insetat de certitudine: „Mi-a fost coala mai pala/ Decit giulgiu-n sicriu/ Ziua alba-mi tot spala/ Ce noptile scriu// Fiara mea urla/ Ingeru-n hau/ Nu-mi cinta din surla/ Dar nu-mi pare rau// Caci azi de nefolos/ Intreg sufletul meu/ Ii va fi de folos/ Ca un eu fara eu// Cui pe-aleea in roua/ A mea va vedea/ Dorinta-mi in doua/ Despicata si-n ea// Libertatea ca miez/ Si-atunci vietile noastre/ Contopite-ntr-un diez/ Nazui-vor spre astre/…/ Nu-i stiu luna nici anul/ Dar stiu ca-s de partea-mi/ Asta-mi e-aleanul/ Asta e cartea-mi” (Cartea aleanului).
Situat in punctul de observatie al suferindului mintuit, poetul isi permite luxul de a cocheta, detasat, cu vechile suferinte. Voit devitalizata, poezia anilor din urma ascunde, de fapt, suspinul de usurare al individului ce-a iesit intarit din confruntarile cu existenta. Devorindu-si nevrozele, ultimul Cohen coboara asupra realitatii perdelele translucide ale intelepciunii inmuiate in licoarea dulce-amaruie a resemnarii.
Cartea aleanului aduna si parti importante ale versurilor ce insotesc cintecele discurilor recente (Ten New Songs, din 2001, si Dear Heather, 2004). Strategia e cit se poate de limpede: alaturi de desene, adica de imagine, e convocat si sunetul, pentru a obtine harta in relief a unui suflet niciodata tamaduit.
(Fragment din postfata la volumul Cartea aleanului)