Șase discuri dintr-un aprilie rece, cu vânturi nebune, abundent în producții clasice. De ascultat și păstrat.
Maya Beiser (cello), Shane Shanahan, Matt Kilmer (drums) – Maya Beiser × Terry Riley: In C, Islandia, 5 aprilie 2024
Maya Beiser ©Boyang Hu
Ați ascultat-o în La grande bellezza (2013), dar pasiunea ei capitală e minimalismul experimental. După o revizitare a brandemburgicelor și proiecte dedicate muzicii lui Steve Reich și Philip Glass, violoncelista Maya Beiser abordează acum In C (1964) o compoziție de pionierat a lui Terry Riley, care a contribuit enorm la ce avea să fie denumit stilul minimalist. Cu un violoncel, o mașină de looping și o pereche de percuționiști, instrumentista de origine israeliană își pune amprenta asupra unei muzici care a cunoscut de-a lungul timpului o multitudine de versiuni, de la orchestre simfonice la ansambluri africane de percuții. Rezultatul e unul hipnotizant, cu fraze repetitive, lungi și fluide ale violoncelului suprapuse peste ritmuri debordante. Un experiment sonor.
Quatuor Danel – Shostakovich: The Complete String Quartets, Accentus Music, 5 aprilie 2024
E unul dintre discurile anului, o integrală necesară, cu o versiune exemplară, mai caldă și mai emoționantă decât versiunea Alpha (2005) a cvartetului care îl include și pe românul Vlad Bogdănaș. „Interpretarea acestui ciclu extraordinar, pe care noi l-am cântat de peste treizeci de ori în toată lumea, este comparabilă cu un organism viu, în perpetuă transformare. Este o căutare a Graalului – căutăm și experimentăm în permanență elemente noi“, spune liderul Marc Danel, care a avut privilegiul de a studia cu muzicienii cvartetului Borodin, instrumentiști care au lucrat direct cu compozitorul. „A fost un privilegiu incredibil să-i cunosc pe cei care știu să cânte exact un astfel de repertoriu. De când m-am alăturat Cvartetului Danel, în 2005, a trebuit să învăț patruzeci de lucrări noi într-o vară, incluzând toate cvartetele de Șostakovici“, spune și violistul Vlad Bogdănaș. O integrală de păstrat!
Vittorio Grigolo – Verissimo. Czech National Symphony Orchestra, Pier Giorgio Morandi, Sony, 5 aprilie 2024
Mi-a plăcut mult Grigolo în tinerețile lui și ale mele: timbru strălucitor și cald, prezență scenică de latin lover și un temperament al dente, calități care au făcut din el un actor ideal la Met, Covent Garden și, bineînțeles, în Italia. Aș recomanda și acum, fără nici o ezitare, Rigoletto a Mantova, filmul lui Pierre Cavasillas din 2010, cu un Grigolo fenomenal în rolul Ducelui, alături de magnificii Plácido Domingo & Ruggero Raimondi și senzuala Julia Novikova. Mult așteptatul Verissimo e însă un album ciudat, mai ales după scandalul cu concedierea de la Met, un disc cu mult sirop în partiturile care nici nu sunt chiar așa „veriste“ cum le recomandă titlul, trecând peste faptul că înregistrările sunt făcute acum mai bine de șapte ani (!) – poate anul Puccini să fi determinat această apariție cu câteva arii prea grele pentru tenorul italian? De ascultat, pentru fani și pentru fanii de operă, cei care pot trece peste sirop. Ultimul track, Ave Maria din Cavalleria, e superbissim!
Orchestre National de France, Cristian Măcelaru – Enescu: Symphonies Nos. 1-3 & Romanian Rhapsodies 1 & 2, Deutsche Grammophon, 12 aprilie 2024
Cristian Măcelaru ©Christophe Abramowitz
În sfârșit, integrala Enescu cu Cristian Măcelaru și National de France, una așteptată cu sufletul la gură! Culmea, cei care o critică cu îndârjire sunt chiar românii, în dulcele spirit dâmbovițean! Însă, dincolo de coteriile pricinoase ale unor râci de un comic caragialesc, trebuie să deschidem ochii: integrala simfonică enesciană a apărut anul acesta sub prestigioasa siglă Deutsche Grammophone! Într-o versiune care pentru mine va trece testul timpului! „Nu iubesc această muzică pentru că sunt român, o iubesc pentru că e o muzică frumoasă, o muzică superb concepută intelectual și emoțional. Este o muzică cu care rămân mult timp după ce o dirijez“, îmi spunea Cristian Măcelaru în toamna anului trecut, într-un interviu realizat pentru SdC în timpul Festivalului Enescu. Iar abordarea lui e una extrem de riguroasă: Măcelaru a studiat cu acribie indicațiile din manuscrisele originale, respectând cu sfințenie notele și notițele detaliate, chiar stufoase, cu care compozitorul și-a însoțit portativele. Ca reverență pentru o tradiție pe care dirijorul o vrea respectată, cea a școlilor de compoziție și de interpretare franceze, de la care Enescu s-a revendicat toată viața și, mai ales, pentru respectarea intenției componistice. De aceea, firesc, e mai multă rațiune decât euforie în aceste înregistrări, în care se simte imediat grija dirijorului pentru acuratețea perfectă în multistratificarea polifoniilor vegetative, pentru o atentă decelare a abundenței ritmice și, summum, pentru minunata frumusețe sonoră care într-atmosferă live s-ar aprinde instantaneu până la incandescență. O căutare a perfecțiunii, o responsabilitate imensă pentru dirijorul român de doar 44 de ani care știe că are în mâini o felie de timp de 150 de minute dintr-un viitor hotărâtor pentru muzica lui Enescu. Felicitări, Cristian Măcelaru, pentru curaj și pentru reușita de a înregistra cu o orchestră de nivel mondial, sub remarcabila etichetă galbenă a DG, muzica simfonică a lui George Enescu!
Yuncham Lim – Chopin Études, Decca, 19 aprilie 2024
În 2022, la 18 ani, devenea cel mai tânăr câștigător al concursului Van Cliburn, la care finala cu Concertul nr. 3 de Rahmaninov a fost urmărită de milioane de spectatori online. La 20 de ani, în februarie 2024, debutează la Carnegie Hall cu cele 24 de studii ale lui Chopin, iar acest solo album la Decca, din nou un debut, în care interpretează aceleași 24 de diabolice partituri, este un veritabil triumf. Un nou standard care ne transportă în epoca de aur a unei pianistici încărcate de imaginație și profunzime. Ascultați-l și notați-vă acest nume: Yunchan Lim.
Renée Fleming (Clarissa Vaughan), Joyce DiDonato (Virginia Woolf), Kelli O’Hara (Laura Brown), Metropolitan Opera, Yannick Nézet-Séguin – Kevin Puts: The Hours, Warner Classics, 26 aprilie 2024
The Hours a devenit operă, pe muzica lui Kevin Puts, un compozitor american de 40 de ani. Chiar acel The Hours, după romanul original al lui Michael Cunningham și multpremiatul film din 2002 al lui Stephen Daldry, care, la fel ca originalul, împletește personaje și evenimente din trei perioade diferite ale secolului 20. După premiera de la Metropolitan Opera din 2022, cu divele Joyce DiDonato, Renée Fleming și Kelli O’Hara în rolurile principale, The Hours de Kevin Puts a fost lăudată de „The New York Times“ ca fiind „sinceră și convingătoare… ferventă… și de un lirism înălțător“. A revenit în programul de la Met în mai 2024, iar acum e și pe CD, datorită Warner.
Joyce DiDonato, care joacă rolul central al Virginiei Woolf, spune: „Chiar dacă tratează direct moartea, piesa este o afirmare a vieții și spune o poveste atemporală. Fiecare dintre noi își poate găsi parte din ea însăși în poveste“.
Audiție plăcută!
Galerie foto
