In rest, mai nimic. A, era sa uit campania agresiva de promovare a lui Adrian Chivu, prozator purtator de nume ilustru: sorry, tataie, dar nu merita. Am citit in faza postproductie o viitoare carte de-a lui Lucian Teodorovici, care iarasi nu are mare legatura cu Tolstoi, dar se straduieste. Buna cartea, Luciane.
A, un eveniment iarasi trecut cu vederea: traducerea lui Roberto Bolano la Curtea Veche. De citit in continuare. Pacat c-a murit.
Mi-a placut Mitos Micleusanu. Mult. Si, in general, a placut tuturor celor care au citit-o. Sincer, nu ma asteptam la treaba asta, dat fiind ca nu e o carte usor de digerat.
Ce s-a mai intimplat? A, si-a sarbatorit Coelho implinirea a 10 catraliarde de volume vindute. Asta s-a intimplat la Frankfurt, unde in acelasi timp se mai discuta si putina literatura.
Era sa uit: s-a lansat editia de carte a unui mare ziar care-l injura pe Coposu acum citiva ani. Superba. Piele ecologica. Vinilin salbatic. Nume mari, printre care Rebreanu si Fenimore Cooper, pe care critica de specialitate chiar ii compara intr-o veselie. Se pare ca personajul Ion este inrudit caracterologic cu Ciorap de Piele. Dragostea obsesiva pentru pamint ii leaga pe cei doi, la fel si agresivitatea tinuta-n friu pina la un punct. Ce-i desparte este insa perfecta cunoastere a tehnicilor de lupta navajo a celui din urma. Ion e mai din topor. De unde trag concluzia ca Rebreanu ar fi trebuit sa mai lucreze.
La aceeasi colectie ar mai fi de remarcat si laudat in acelasi timp faptul ca utilizeaza cele mai bune traduceri de pe piata, chit ca ele apartin altei edituri. Hai, ca m-am pornit: si ce e frate cu blondele alea de la tirg? Alte edituri de ce n-au blonde de 1,80 care umbla cu piele ecologica in mina? S-a dus dracu’ combinatia piele-femeie, sado-maso etc. Acum e la mare trecere femeia vinilinica ce-ti orneaza biblioteca. Propun ziarului respectiv sa vinda si biblioteci… De abia astept sa-mi garnisesc propriile rafturi cu Anna Karenina, in cea mai buna traducere, din ’53, anul mortii lui Stalin, inceputul decaderii Anei Pauker.
Hai, destul cu pielea de urs plastifiat.
Am vrea noi sa scrie careva ca Palahniuk in Romania
A trecut Sociu la proza. Reactii putine, dar dihotomice la greu. DCE zice ca-i un rahat, Iovanel ca revolutioneaza proza contemporana. De cautat conceptul ce denumeste si ziarul de mai sus undeva pe la mijloc.
Era sa uit un alt mare eveniment, aceasta Batrachomyomahie postmoderna, si anume cearta iscata de Paul Cernat si intretinuta de Daniel Cristea-Enache, cum ca s-ar fi dat note mari prozei june din Romania. N-am priceput pina la urma nimic, in afara de faptul ca tinerii prozatori romani nu scriu asa bine ca Tolstoi. Ba chiar, intrebat la ce tinar prozator extrem de influentat de Palahniuk si Easton Ellis se refera, Paul Cernat a raspuns pe negindite: Vakulovski. Hai sa fim seriosi. La banuiala ca Paul Cernat nu i-a citit pe Ellis si Palahniuk, fiind prea ocupat cu eterna relectura a Annei Karenina, se mai adauga acum si certitudinea ca nu-i citeste nici pe Sorokin sau Mamleev. Nici o problema, dar de ce-i pomenesti atunci? De ce nu te opresti la discutia purtata cu DCE despre Cezar Petrescu? Repet: am vrea noi sa scrie careva ca Palahniuk in Romania.
A venit criza apoi. Mor glossy-urile pe capete. Se desfiinteaza reviste de cultura. Plingem, e urit, viata-i naspa. La anu’ mincam mai putin.
Doooaaaaamne, ce era sa uit: au disparut epistolele dintre Vasile Ernu si subsemnatul, care, intre noi fie vorba, erau chiar bune. Cautam revista care sa le gazduiasca. Ala io, alo io…
Si am sa inchei triumfal, amintindu-mi niste fraze excretate de un tinar copyrighter ce, vezi Doamne!, ar fi realizat o glorioasa campanie de promo a unui autor cistigator de Nobel: „Nobelul inhiba cititorii!”. Serios, tinere? In ce fel? Nu mai au erectii? Ca vinzarile (cu mici exceptii), din cite-mi spune firava experienta, daca scrie Nobel pe o carte, sar mai dihai ca puricele celebru cu ocale la picioruse.
Si uite asa, am deversat toata fierea acumulata intr-un an, pentru a pasi in 2009 ca un miel neprihanit.