Ieri s-au petrecut câteva lucruri care ne vor arăta cum se va transforma România, european și local. Dar, cum se întâmplă în viață, vorba lui Mircea Eliade, se speră în coincidentia oppositorum.
Căci duminică a fost și Duminica Orbului, a șasea de după Paștele ortodox. Care trimite la Ioan 9:1-7, când Isus „a scuipat jos și a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului“. Cu alte cuvinte, o sărbătoare cu dată mobilă, legată de cum cade Paștele.
Aminteam de vorba lui Eliade pentru că nu este prima dată când se întâmplă ca alegerile din România (în fine, o parte a lor) să aibă loc de Duminica Orbului. Mai exact, s-a întâmplat acum 34 de ani. Atunci ziua a căzut pe 20 iunie, anul ăsta pe 9 iunie. Evident, e vorba de alegerile fesenizate din 1990. Fesenizate nu numai pentru că FSN, condus de domnul Ion Iliescu, a câștigat detașat (cu aproape 70% din voturi, pe când Ion Iliescu a avut vreo 85%), ci pentru că promisiunile fuseseră nete: FSN nu se transformă în partid politic, iar conducătorul său nu candidează la funcția de președinte al României. Ceea ce știm prea bine că a fost o (altă) minciună trântită în obrazul românilor. Și știm și cum am rămas într-o stagnare pe toate planurile societății vreme de condamnabilul număr de trei mandate. (Bine, că nici Emil Constantinescu nu a dus țara prea departe.)
Iar acum, că a fost o nouă Duminică a Orbului, au fost și noi alegeri – primul rând, mai bine zis, îmbinate foarte ciudat până la urmă. Păi cum să pui extremele laolaltă, europarlamentarele cu localele? Este contraintuitiv întru totul.
Însă contează prea puțin asta. Ce contează cel mai mult este prezența pe care am avut-o la urne. Și faptul că de acum ar trebui să nu mai alegem răul cel mai mic, ci binele, măcar mic. Să nu mai votăm ca protest, ci pentru a construi ceva. Să nu mai votăm în orb, ci informați, spălându-ne ochii pentru a vedea cine sunt cei pe care îi avem în față, ce pot și vor să facă. Să ne sincronizăm planurile în ideea viitorului, planuri pe care adesea până acum le-am singroznizat. De asta avem efectiv nevoie: să trecem din domeniul negativ al votului contra la o gândire care să ne ajute să ne dezvoltăm – de duminica trecută, pe plan local și, foarte important, european.
Să fim sobri, dacă nu era Uniunea Europeană să ne împingă de la spate, să ne ofere fonduri uriașe, să vină cu niște know-how (uneori nepotrivit României întru totul), și acum am fi în aceleași mlaștini pe care le apreciază atât de mult prea numeroșii noștri politicieni.
Reformele ce au fost puse în aplicare ar fi fost adesea imposibile, în ciuda deschiderii unora din clasa politică, fără intervenția Europei. Și tocmai de asta e atât de ciudat că se vorbește foarte mult despre alegerile locale, dar mai puțin spre deloc despre Parlamentul European. Se pare că rămânem în același tribalism, în care mă înconjor de „ai mei“, iar ceilalți pereat! Asta în loc să înțelegem mai larg că omul nu e doar un ostrov, iar lumea nu este un arhipelag, ci un ecosistem în sine.
José Saramago își deschidea Eseul despre orbire cu un pseudocitat (niciodată nu am știut dacă este real sau creat de el) din Cartea sfaturilor: „Dacă poți privi, vezi. Dacă poți vedea, observă“. Și asta ar trebui să facem și noi, cel puțin de acum înainte. O privire care să observe și viitorul, și pe noi. Care să ne permită să ne gândim pe noi înșine. Acesta este rezumatul votului de ieri. Să vedem și oglinda pe care ne-o va pune în față realitatea. Altfel, căutăm orbește o supraviețuire pentru mâine și acolo ni se oprește speranța. Iar eu, sincer să fiu, m-am săturat de jocul ăsta.
Die Blendung a lui Elias Canetti ilustrează pe undeva tocmai jocul psihozelor individuale și de masă. Iar psihoza noastră este de a nu ne căuta pe noi, de a nu ne căuta binele. Este între autosabotare și revoltă – revoltă exterioară, pe care o proiectăm asupra altora, asupra lui Celuilalt. Dar cred că am evoluat îndeajuns din 2007 până acum încât să deschidem ochii la ce se întâmplă în jurul nostru și la cum am putea fi.
Sper ca fiecare dintre noi să poată spune (Ioan 9:15) că „tină a pus pe ochii mei și m-am spălat și văd“. Votare bine văzută mai departe!