Se întâmpla în 1995: încă era la putere discheta când vine vorba despre computere. E anul în care se petrece un lucru ce a trecut neobservat – și cam irelevant a rămas de atunci. Adică o firmă din Japonia din categoria doujin scoate un joc de tip shooter numit Hong Kong 97, cu acțiunea în timpul preluării de către chinezi de la britanici a insulei cu nume atât de frumos (Portul Parfumat), pe când autoritățile angajează o rudă a lui Bruce Lee asezonată cu Jackie Chan să extermine toată populația Chinei. Pe scurt, unul dintre cele mai proaste jocuri din toate timpurile.
Oricum, anticomunismul este bine reprezentat în jocul video. Iar în el auzi o bucățică dintr-o melodie care a făcut istorie în legea ei: Wǒ ài Běijīng Tiān’ānmén, Iubesc Piața Tienanmen din Beijing, un cântec pentru copii.
Textul a fost scris de un elev de 12 ani, aflat în clasa a V-a, Jin Guolin (și se simte vârsta), iar melodia de alt Jin, Yueling de data asta, care la 19 ani era ucenic la ceva fabrică de sticlă.
Cântec de propagandă comunistă
Anul era 1970, pe când China se afla în plină Revoluție Culturală, adică în violență și haos, masacre și canibalism. Este celebru cazul Gunagxi, unde dintre cele circa 150.000 de victime cel puțin 137 (alți cercetători avansează un număr mult mai mare, de 421) au fost mâncate în ospețe comune ce au inclus mii de consumatori – una dintre victime fiind vânată din motivul foarte rațional că era grasă. Nu mai amintesc de violurile la comun, cum e cazul Liu Xiulan, care a fost violată de 19 ori în grup, înainte ca revoluționarii culturali ai lui Mao să îi deschidă abdomenul, iar apoi să îi mănânce ficatul și sânii.
Cam acesta este contextul în care apare Iubesc Piața Tienanmen din Beijing, cântec pentru copii care devine obligatoriu de cântat în școala primară, după ce se intona Internaționala. Evident, cântec de propagandă comunistă.
Importanța pieței se ridică pe un simbolism gigantic: Poarta Păcii Cerești este cea care separă Orașul Interzis de restul Beijingului. Cu o suprafață de aproximativ 440.000 de metri pătrați, piața este un loc simbolic și politic de o importanță majoră în istoria și cultura Chinei. În ea se află și mausoleul lui Mao Zedong, cu corpul lui îmbălsămat. Necanibalizat. De altfel, chiar acolo a proclamat Mao înființarea Republicii Populare Chineze.
Simbol al rezistenței
Dar Tienanmen mai poartă o moștenire. Cea care săptămâna trecută a împlinit 35 de ani: vestitele proteste anticomuniste din mai-iunie 1989, care au dus la impunerea legii marțiale și la intervenția militară a regimului comunist față de populația civilă. De unde și foarte cunoscuta imagine a bărbatului care, venit de la cumpărături, înfruntă de unul singur lunga coloană de tancuri. Un simbol al rezistenței și al protestului față de dictatură.
Evenimentele au fost declanșate de studenți față de politica lui Deng Xiaoping, un factor determinant fiind moartea reformistului Hu Yaobang, pe fondul ipocriziei și corupției regimului comunist. Iar lupta studenților pentru libertate a început cu greva foamei, căreia i s-au alăturat mii dintre ei, cărora li s-au alăturat alte mii și mii de muncitori și de intelectuali. Libertatea presei și libertatea de expresie au fost printre principalele motive din spatele acțiunii, dincolo de motivele economice (China trecea printr-o perioadă de inflație puternică).
Iar în momentul în care protestele s-au răspândit în toată China, ca un incendiu de pădure, autoritățile comuniste au constatat că sunt peste 400 de orașe care s-au asociat acestei revolte. Astfel că au denumit-o „rebeliune contrarevoluționară“ și, ca să vezi, au organizat un masacru – de acum, putem spune că din reflex. China recunoaște 200 de morți și 3.000 de răniți. Alte surse vorbesc însă de mii de morți.
Iar China cenzurează tot, nu pomenește în cărțile de istorie de proteste, ca să nu mai spun de masacre sau de condamnarea la moarte a liderilor mișcării.
Teama există în sufletul comuniștilor
„Guvernul chinez caută să șteargă amintirea masacrului din Tienanmen în întreaga Chină și în Hong Kong“, spunea Maya Wang, conducătoarea Human Rights Watch din țară. Iată însă că 35 de ani mai târziu nu a reușit să șteargă această pată, să stingă această flacără pe care o țin aprinsă cei ce militează mai departe pentru drepturile omului și pentru democrație. Dar mai departe Xi Jinping, președintele țării, susține oprimarea cea mai brutală și mai răspândită din ultimele decenii. Disidenții sunt reduși la tăcere. Grupările civice sunt oprite. Nu mai există jurnalism independent. Internetul nostru nu există acolo. Uigurii sunt eliminați din viață.
Însă eșecul dictaturii în această privință este dovedit chiar prin măsurile sale represive: acum, de curând, pe 4 aprilie, Xu Guang, un lider al studenților din 1989, a fost condamnat la închisoare pentru că „face scandal“ după ce a cerut autorităților să recunoască masacrul, numit oficial „imunizare față de tulburări“. Asta arată că teama există în sufletul celor ce conduc azi țara. Opresorii se tem.
Iar în 1989 în piață s-a cântat. S-a cântat ironic și Iubesc Piața Tienanmen din Beijing. A fost convertită în sens invers, la fel ca în jocul dubios de care vorbeam mai sus. La fel cum la căderea Zidului Berlinului David Hasselhoff a izbucnit în muzică cu ceea ce avea să devină hitul său, I’ve been looking for Freedom, și încercarea de democratizare a Chinei opresive a avut o serie de imnuri. Printre ele s-au auzit Floarea libertății, spre exemplu, sau Totul pentru libertate, Glorie pătată de sânge, Rănile istoriei și Zile fără fumat, iar imnul oficial, să-l numim așa, al studenților din piață a devenit Nimic în numele meu, reprezentativ pentru tinerii amăgiți și dezamăgiți de o iluzie.
Cui Jian
Chitaristul Cui Jian intră în scenă: deja vestit în China, avea să declare ani mai târziu pentru „The Independent“ că atunci, acolo, „nu exista frică“. Iar ca semn de protest și-a acoperit ochii cu o eșarfă roșie – culoarea comunismului. „Acoperă-mi ochii și maschează cerul“ zice el într-un alt cântec emblematic (Un petic de pânză roșie) pentru ce a însemnat – și încă înseamnă – fenomenul Piața Tienanmen 1989. Până la urmă, pentru toate astea, în ciuda împrejurărilor, iubesc Piața Tienanmen din Beijing.
Galerie foto
