N-am facut nici macar o viroza decit acum, la spartul tirgului, am arat cu spor pe ogorul academic (chiar daca lucrurile nu ies imediat la rampa, sub reflectoare), am mintit destul de putin si nu in chestii grave, nu cred ca m-am certat cu cineva, ba chiar am zis, ca la Raluca Moianu, iarta-ma de cite ori am simtit ca e cazul, am plins la Giverny-ul lui Monet de atita splendoare, in gradina cu flori, am incercat sa ma tin de cuvint si sa fac tot ce-am promis, dar n-am reusit, m-am remuscat ce m-am remuscat, pina mi-am zis atit am putut, atit am facut, am zacut ore-n sir in curte, sub nuc, cotropita de placere, am bintuit, cu treaba sau in vacante, prin 11 tari, doua mari si un ocean, am slabit vreo 2 kg., mi-am infrint citeva frici si-o spaima, n-a fost zi sa nu rid si n-a fost zi sa nu-mi gasesc macar un motiv de bucurie, fie si cit o scama.
Iata ce m-a urcat pe piscuri fix la capatul lui 2008: micul anunt de pe usa fostului magazin de pinzeturi de linga redactie: „Intra acum! S-a deschis cea mai frumoasa librarie din orasul tau!”. Asa a si fost! Am intrat in 30 dec. cu Mimi in Cartea de nisip, din intimplare, la nici o ora dupa deschidere, in chip de clientii 1 si 2. Indraznesc sa spun ca e unica in Romania si ca a fost cel frumos dar de dupa Craciun. Fiindca la noi Ajunul cu greu poate fi intrecut de ceva. Nu ne-am mosmondit prea mult si, ca in toti anii, iar ne-am adunat cu mic cu mare. Brazi, colinde, bunatati pe masa, mosi cu plete dalbe, daruri multe. Chiar daca pentru mine a rasarit doar o pungulita (v. foto), stiu sigur ca in tolba mosuleanul care-am fost mi-a pitulat ceva dolofan pentru 2009.