Abia patruns in studio, tinarul editor intelese in ce capcana avusese nesabuinta sa intre. Prea tirziu pentru decizii alternative. O hala uriasa, cu gradene pe margini, securiza parca locul aflat in lumina reflectoarelor. Sub bataia incrucisata a acestora, realizatoarea, faimoasa Marinela Almutan, statea de vorba cu oameni din propria echipa. Cu un zimbet fugar, ea l-a intimpinat si in aceeasi secunda l-a si uitat pe invitatul ei editorial, care visa sa-si petreaca dimineata de simbata libera vorbind despre bucuria lecturii.
Omul cartii surise si el, nitel ranit, dar apoi, deodata, bucuros: un om din pletorica echipa de organizare veni din intuneric si-i puse in mina o punga de plastic. Cadou de la sponsor, sefu’, ii zise acesta conspirativ, in drumul spre gradena unde avea sa stea invitatul. Asta e locul meu? intreba editorul, nedumerit ca pe cele trei rinduri ale tribunei stateau, inghesuiti, vreo cincizeci de pensionari de ambe sexe. Nu puteai sa bagi un ac intre acesti avizi consumatori de cultura. Si totusi, mai cu rugaminti, mai cu coate discrete (experienta de stadion ramine decisiva), tinarul om al cartii isi cistiga locul la peluza.
Exact in acel moment, in studio navali poetul si profetul national, Andi Plescu, urmat de o fiica si, la citiva metri, de o producatoare vaicareata. Aceasta facuse gafa de a nu-l astepta, la ora fixata, la intrarea Televiziunii, si Plescu vocifera de se auzea in toata hala. Bine, era si efectul de ecou.
Cu un ochi ma uitam in punga cu cadouri, cu celalalt urmaream ce se mai intimpla prin studio. Nu ascund ca spectacolul exterior devenise mai pasionant decit explorarile in mila sponsorului. Tinarul editor avea acasa cosmetice oarecum mai bune decit pasta de dinti ABC si apa de toaleta Bubu pe care le primise acum, gratis.
Cu chiu, cu vai, tribunul fu domolit. Cu un gest imperial, el se depuse pe fotoliul central, care scirtii, dar intr-un mod linistitor. Situatia reintra sub control. Marinela Almutan ciripea cu echipa ei, complex conectata si interconecata, iar gradena mea, in par, asculta muta de admiratie conversatiile de platou.
Nu eram singurii. Pe partea opusa a halei, o alta tribuna se umplu intr-o clipa. Cot la cot cu pensionarii lui, junele editor vazu cu surprindere, vizavi, o liota de tineri cu parul vopsit si cercei in nas, care se instalau cu o dezinvoltura invidiabila. Isi stiau bine locurile. Poate si rolul?
Punind punga la picioare si facind, oricit ar parea de curios, loc altui invitat special (cunoscutul prozator optzecist Gheorghita Cuscu, rubicond si bonom), tinarul simti un fior. Emisiunea „Oala de pe foc”, la care fusese solicitat sa vorbeasca despre bucuria lecturii, era pe cale sa inceapa.
Erau asteptate inca doua personalitati culturale, si gata. Cele doua gemene (blonda si bruneta) de la formatia Sandy.