Si mi-am amintit pe drumul spre casa de o felicitare pe care am primit-o pe la 4-5 ani de la Sanducu, prietenul meu din bloc (si mi-am amintit chiar de el, cum il imbracase maica-sa intr-o zi in costum visiniu de catifea, cu camasa alba, da, da, volane iesite pe la mineci, un mic marchiz nepotrivit la joaca in nisip, imbufnat, si biata de mine nevoita sa il impac, hai, ca nu e asa urit…). Felicitarea infatisa o zina, par de aur ce-i depasea talpile mici suspendate in aerul alb, rochie galbena si, peste toate, un sclipici fin, cu straluciri vizibile doar la o atenta inclinare, cu ochii mijiti… Cite dorinte n-am irosit (in acele momente ale copilariei – cu o ata colorata legata la incheietura miinii, sau cu osul din pieptul de pui tras cu degetele unsuroase, sa se rupa mijlocul spre tine ca sa se indeplineasca), da, cite dorinte n-am irosit cu gindul la acea felicitare! „Sa zbor”, „Sa zbor”, „Da Doamne sa zbor”… Mi-o fi de folos cindva, parca poti sa stii, poate in vreun ultim salt, din vreo casuta din copac. „Carte si costum de locatar de casuta de copac.”
Emil Brumaru: Un poem pe care regret ca nu l-am scris eu! Dar scotocesc prin vrafuri sa gasesc cartea cu Printese, tradusa de Foarta…
V.D.N.: Ei, vreti sa ma simt eu prost… Nu e poem – nu stiu sa scriu poeme –, e o biata insemnare de jurnal. Dar va invidiez eu, pentru cartea cu printese. Am rasfoit-o doar in librarie. Superba! Si mai am si alte restante – nici pe cea cu bunici n-am luat-o inca! Sss…
Si mai adaug ceva, tot din vremea felicitarii cu zina: peste citiva ani, ma indragosteam de Iuri Gagarin, dormeam cu poza lui sub perna. Deveneam, deci, realista: cu Gagarin alaturi, chiar aveam sanse sa zbor!
E.B.: Hahaha! Eu am fost indragostit mult timp (clasa a patra, a cincea) de femeia aceea infernala, insemnata, cu un crin de fier inrosit, in carne… sotia blestemata a lui Athos, din Cei trei muschetari. Si de Becky, concomitent, „logodnica” lui Tom Sawyer!!! De o femeie reala m-am indragostit, prin a treia, ducindu-ma la teatru si vazind o actrita blonda, dulce, Virginica Balanescu… Juca pe Ileana Cosinzeana… intr-o piesa de Alecsandri…
Dar Gagarin era un soi de extraterestru… ma mir ca nu te-ai indragostit de o catelusa, parca Laika, si ea premergatoare a zborurilor spre luna… Insa primul act de gelozie l-am avut la 4 ani, cind am inconjurat cu minutele talia, mai exact fundul, ca eram mic de tot, carnea calda a mamei, nelasind-o sa danseze la o petrecere scolara… Si n-a dansat, saraca, deloc, ca plingeam… Tot pe atunci, locuind in gazda la un militar pensionat, tatal meu fiind detasat mereu, eram gelos pe vajnicul fost capitan, gazda, care cam facea ochi dulci mamei si o invita la el sa bea o visinata destul de speciala, facuta chiar de dinsul… Maica-mea, femeie frumoasa, zdravana, crescuta cu flacaii de pe malul Nistrului, nu-l prea lua in seama, dar uneori accepta sa joace cite o partida de table, aruncind zarurile galesa si bind cu inghitituri mici bautura aromata…
(va urma)