Pina la filmul lui Monsaingeon, Nadia Boulanger imi aparea intotdeauna ca interpreta, alaturi de cercul ei din jurul familiei de mecena Singer-Polignac, a lui Monteverdi si a Liebeslieder-Walzer, op. 52 de Brahms, pe care le cintase la patru miini si inregistrase in 1937 cu Dinu Lipatti. Si tot cu el, in admirabila interpretare, inregistrata la indemnul basului Doda Conrad, in acelasi an, a unei selectii din Valsurile in duet pentru pian, brahmsiene, op. 39. Discuri ce n-au iesit niciodata din catalog. Despre activitatea ei principala, de pedagog, stiam prea putin.
Anul acesta se vor implini 30 de ani de la disparitia Nadiei Boulanger. Se nascuse in 1887 intr-o familie de muzicieni, tatal bine cunoscut ca profesor la Conservatorul de muzica din Paris si autor de opere comice, mama, de origine rusa, dintr-o familie princiara. La zece ani intra la Conservator, iar in 1904 obtinea primul premiu de armonie, contrapunct, orga si acompaniament la pian. In 1908 capata un al doilea mare premiu al Academiei de la Roma si pentru scurta vreme se lansa in compozitie si dadea concerte. Din 1910 se dirija spre invatamint, pe un drum pe care avea sa-l urmeze pina la moartea ei, in 1979, cu sute si sute de discipoli ce o venereaza in continuare.
Intr-o explicatie a demersului ei ca profesor, Nadia Boulanger cita un lingvist dupa spusele caruia „admit sa se scrie orice, in stilul pe care cineva il vrea, cu conditia pastrarii a doua elemente: continuitatea orizontala pe care o aduc vocalele si structura pe care o aduc consoanele”. Iar Mademoiselle, cum i se spunea Nadiei Boulanger, adauga: „Ei bine, exact despre asta este vorba. Un elev care nu a fost pregatit complet intr-un asemenea sens, aude exteriorul muzicii, dar nu aude, de o maniera independenta, liniile intermediare. A trebuit sa insist pentru cunoasterea bazelor esentiale. Adica: a auzi, a privi, a asculta si a vedea… fiindca se poate asculta fara sa se auda nimic, se poate vedea fara sa se priveasca nimic, se poate privi fara sa se vada nimic…”.
Printre interpretii care i-au marcat viata sau de a caror prietenie s-a bucurat – Busoni, Ysaye si Raoul Pugno, Poulenc etc. – s-a aflat si Enescu. Marturia Nadiei Boulanger in convorbirile cu Monsaingeon nu aduce neaparat lucruri noi, nespuse, dar accentele sint esentiale. „Pentru Enescu agasirea echilibrului intre muzicianul interpret si compozitorth era o cruzime, fiindca urma frontal aceste doua activitati, de violonist si compozitor. Or, el era adulat ca violonist si frustrat in existenta sa de compozitor. In adincul lui, nu tinea decit la compozitie. Cred ca nimeni nu s-a apropiat vreodata de Enescu fara sa-l venereze, fiindca Enescu era un foarte mare personaj, total dezinteresat. Cind asistai la un concert in care cintau Menuhin si Enescu, il aveai pe Enescu, orbit de stralucirea lui Menuhin, si pe Menuhin, preocupat inainte de toate sa-l lase pe Enescu sa treaca inaintea lui, demonstrind pina si pe scena veneratia si devotiunea lui. Era foarte emotionant. Enescu a fost o fiinta de o statura atit de mare, de o semnificatie atit de importanta, incit ramine pentru noi toti un exemplu de generozitate, de cunoastere profunda a muzicii, in intimitatea sufletului”. Intrebata ce va ramine din opera lui, Nadia Boulanger raspundea: „Nu cred ca el sa fi exercitat in calitate de compozitor influenta pe care ar fi trebuit sa o aiba. E un lucru nefericit, fiindca el a stiut, ca si Bartok, sa vorbeasca un limbaj ce venea cu adevarat din tara sa. Nu spun asta in sensul popular al termenului, ci mai profund: el a reusit sa exprime in muzica sa sufletul insusi al poporului sau. Timpul va fi acela care va decide”.
Enescu era evocat inca o data de Mademoiselle atunci cind vorbea despre calitatile unui muzician, in mod particular de memorie: „George Enescu, cu memoria sa prodigioasa, a fost pentru mine una din acele enigme impenetrabile. Ani de zile, dupa o simpla si unica auditie a unei lucrari, oricit de vaste, el era capabil sa va recite partile separate”.
Priviti, daca aveti ocazia, filmul pe DVD al lui Bruno Monsaingeon, omagiu nesfirsit adus unei mari, infinit de mari muziciene a secolului XX*.
*Nadia Boulanger. Mademoiselle. A Film by Bruno Monsaingeon. Medici Arts, 2007