Sau cum (desi n-a aparut ca stire niciunde), la final de saptamina, vreo zece dintre noi, nici pe departe juni, ne-am adunat in casa sculptorului J., la o cina de austeritate cu felurite poante (de la meniu la tacimuri & vesela) si-am infruntat recesiunea cu gura pina la urechi.
Sau cum zeci de mitofani au dat curs chemarii marelui pisicolog Serban Foarta si s-au infatisat vinerea trecuta la libraria Carturesti din urbe – tineti-va bine! – cu felinele la purtator. Fireste ca nu toti, dar destui, cit sa te simti in Catland. Dar iata ce ne-a scris Serban:
Va invitam (pis-pis!) in 9
ianuarie (vineri) 09,
orele 18 fix,
la Carturesti, – unde vreo noua
miti cu, in labele-amindoua
din fata, cite-un rosu pix,
au sa va dea autografe
fara a face, insa, gafe,
nici patarai sau vreun alt chix,
pe cartea care e un studiu
asupra lor… Acest preludiu
(s-o recunoastem: cam prolix,
dar care, baremi, nu prea minte),
l-am scris chiar eu, intre repausul
de dupa-masa si tirziul
serii de iarna, la PC-ul
pisicii mele, – mai ‘nainte
ca ea sa-i devoreze mouse-ul!
S.F.
Din pacate n-am putut sa raspund la apel, fiindc-am avut cursuri pina noaptea tirziu, dar mi-am trimis doi cercetasi care-au dat grabnic raportul: o nebunie! Un mitosag genial! O bucurie de copii mici si mari, cu pisici aristocrate sau cotoi boschetari in brate, printre scaune, sub mese, cuminti, la rind pentru autograf. M-am zgiriat pe ochi din cauza c-am ratat asa spectacol, m-am mitiit ce m-am mitiit si-n cele din urma m-am zburlit: daca o fetita a venit pictata in chip de pispis, stiti cum as fi avut nebunia sa apar la Carturesti, din drag de Serban si de trecutul meu pisicofil? Mascata cap-coada (haha) in Catwoman! Martor mi-e Robert ca mi-am adus recuzita taman de la Bruxelles si c-am incercat-o de sarbatori.
Dar abia saptamina viitoare o sa aflati ce-am pus la cale pentru tratatul de pisicologie, cartea care ma face sa torc alene de placere ori de cite ori o deschid, fiindca aici, la nr. 28 de pe bd. Loga, ea urneste caldura cit zece centrale termice. Nu mai putin.