Cind blonda se intoarse pe-o dunga, rochia ei deveni livresca. Paietele nu erau paiete, erau niste pagini de carti, de mici dimensiuni, cusute pe un material supraelastic. Editorul se gindi cu necaz ca lui nu i-ar fi trecut prin cap o asemenea metoda de promovare. Pe o geamana ar fi incaput cu siguranta doua-trei colectii cu impact la public, iar pe cealalta, o sinteza a literaturii romane postbelice.
Pe durata celor trei hituri, Marinela Almutan parea transportata, cu ochii intorsi inlauntru. Tinarul editor, care isi ascutise vederea, o suspecta ca dormea. Imediat insa ce banda s-a oprit, lasind-o pe Sandy 1 cu gura rotunjita, iar pe Sandy 2, in mijlocul unui stranut, adevarata vedeta a Televiziunii s-a pornit sa vorbeasca. Si vorbi, vorbi, vorbi, pina ce absolut toata lumea deveni interesata. Conversa cu diversi invitati pe firul telefonic al emisiunii, sporovai cu colegii care realizasera o ancheta socio-culturala si trase ea concluziile, i se adresa en passant lui Andi Plescu, obtinind un miriit aprobator. Povestea se lungea si din cauza aplauzelor. Dupa fiecare pereche de propozitii, un tip mohorit din echipa ne facea semn sa batem din palme. Pe partea cealalta a salii, tinerii cu parul vopsit, deja dresati de omul lor, aplaudau la fix si devansau de fiecare data grupul mai mocait al pensionarilor. Peluza mea se ambitiona si restabili sincronicitatea. Suporterii emisiunii isi ghiceau acum intentiile. Cu totii impreuna, fara ambitii vane de generatie, construiram o frumoasa atmosfera.
Subiectul sensibil raminea Andi Plescu, care n-apucase deloc sa vorbeasca. Ii simteam de la distanta tumultul interior, cind in jurul lui, ba iata, chiar in fata, altii au atita succes. Dupa monologul punctat de aplauze, Marinela Almutan isi indrepta atentia asupra poetului national. Cu finete psihologica, ea cita doua titluri din creatia de maturitate a acestuia si ii ceru o completare live. Plescu se lasa rugat o data, de doua ori, de doua ori si jumatate, dupa care scanda un poem lungut, cu accente de criza economica. Refrenul, „De ce sa-ti fie frica de alt om?”, incinta hala.
Tinind astfel totul in mina, Marinela se lansa pe panta generozitatii. Puse o intrebare despre sansele literaturii romane, astazi, si isi fixa privirea spre… mine. Tinarul nu se gindi, inainte de a raspunde, mai mult de o secunda. Gheorghita Cuscu, de linga el, isi ceru imediat scuze ca intervine si raspunse pe larg, conturind o problematica preocupanta si avansind opt solutii de revigorare culturala. Dupa care se intoarse spre colegul lui de breasla si ii spuse cu un suris: „Batrine, nu te supara, dar eu chiar trebuie sa plec”.
De altfel, eram la final. Amfitrioana multumi sponsorului si zimbi cu toti dintii telespectatorilor de simbata. Dantura i-a stralucit instant, ca in reclame, dupa care, la fel de brusc, toate luminile din platou s-au stins. In bezna, editorul simti o mina calda pe ceafa. Era o bunicuta mingiietoare, off the record: „Mamica, ti-a placut emisiunea?”.