În perioada 2-12 septembrie se desfășoară la Focșani cea de-a cincea ediție a Festivalului Classic for Teens, organizat de Asociația PropatriaVOX, în parteneriat cu Consiliul Județean Vrancea și Primăria Municipiului Focșani. Despre ediția 2024 a unui festival dedicat tinerilor pasionați de muzică clasică am stat de vorbă cu pianista Mara Dobrescu, directorul artistic al Classic for Teens. În noiembrie, artista se întoarce în România pentru premiera la Iași a proiectului „Bach chez Cioran“.
Bună Mara, bine ai revenit acasă. Mă bucur să aflu că ești din nou în România.
Și eu mă bucur, am venit cu bucurie la Festivalul Classic for Teens, care se află în plină desfășurare zilele acestea la Focșani.
Ești pentru a treia oară la Classic for Teens, unde ai susținut concertul de deschidere din 2 septembrie, alături de pianista Dana Ciocârlie și de violonista Gaëtane Prouvost. Ești și director artistic al festivalului pentru a treia oară. Spune-mi, te rog, ce este Classic for Teens?
Este un festival special, unic chiar, pentru că, așa cum îi spune și numele, este dedicat tinerilor. Iar toate evenimentele, fie că este vorba de concerte, de expoziții sau de masterclassuri, sunt gratuite, a fost dorința organizatorilor chiar de la început de a oferi acest festival unui public cât mai larg. Și iată că anul acesta avem un record de tineri care participă: 150 de voluntari! Contează enorm pentru noi acești 150 de tineri care, la fel ca în anii precedenți, vin cu o energie și un entuziasm de necrezut.
Într-adevăr, tinerețea este un ingredient incredibil. Cum s-a născut ideea acestui festival la Focșani?
Ideea îi aparține doamnei Mioara Moraru, româncă născută la Focșani și stabilită de mai mult timp în Italia, care și-a dorit mult să revină acasă și să transforme acest oraș într-un centru al excelenței culturale. Asta se dorește a fi Classic for Teens, o capitală a muzicii clasice pentru tineri, asta fost dorința doamnei Moraru. Ea este de fapt inima acestui festival.
Ce înseamnă Classic for Teens la ediția cu numărul cinci?
Festivalul a crescut și anul acesta sunt foarte mulți artiști invitați, din țară și de peste hotare. Aș spune că e chiar un adevărat maraton, cu 16 concerte, trei expoziții – dintre care una un remember fotografic al edițiilor precedente –, două conferințe și șapte masterclassuri, toate gratuite, așa cum vă spuneam, grație susținerii Consiliului Județean Vrancea și a Primăriei Municipiului Focșani, dar și a unor sponsori – mulți sponsori! – cărora le mulțumim pe această cale. În aceste zile ale ediției a cincea a Festivalului Classic for Teens, publicul are ocazia să asculte artiști speciali, cum sunt muzicienii de jazz Ramona Horvath și Cătălin Răducanu, violonceliștii Răzvan Suma și Ella Bokor, pianista Alice Salvioni de la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, Shwan Sebastian din România, cu un repertoriu pentru mâna stângă, și alții. Avem marea onoare de a fi parteneri cu Orchestra de Cameră a Conservatorului Santa Cecilia din Roma, o orchestră de renume pe care publicul o va asculta la spectacolele de gală din 10 și 12 septembrie, alături de artiști lirici precum binecunoscuta Teodora Gheorghiu sau soprana Da Hyun Kang și tenorul Yun Seoju din Coreea de Sud. Un alt concert deosebit, Love, Pray, Sing s-a întâmplat pe data de 7 septembrie, cu Miruna și Radu Nagy.
…un violoncelist și o harpistă…
Exact, care l-au acompaniat pe baritonul Alexandru Chiriac, dar și doi artiști plastici excepționali, pe care eu i-am descoperit pregătind expozițiile lor – pictorița Adriana Bădescu și sculptorul Emanuel Chiriac, ale căror creații sunt expuse aici, la Focșani, chiar în inima orașului, pe toată durata festivalului.
©Ştefan Aghiţoaie
Ai reușit să imprimi și puțin sincretism, Mara, ceea ce e mai mult decât lăudabil. Spune-mi, te rog, de ce ai acceptat tu, muzician profesionist, o pianistă foarte ocupată, să fii director artistic al Classic for Teens? Nu e o afacere destul de cronofagă, mai ales că în luna septembrie încep stagiunile de concerte?
Din fericire, începutul de septembrie e o perioadă în care încă îmi mai găsesc puțin timp. Pentru mine este o mare onoare și plăcere să mă pot implica în organizarea acestui festival de acasă. E înainte de toate o misiune, să revin de unde am plecat și să fac ceva pentru tinerii muzicieni din țara mea.
Ce feedback ai avut de la publicul din Focșani la edițiile precedente, în special de la cel tânăr?
Unul foarte energizant. Chiar la ieșirea de pe scenă de la concertul din 2 septembrie am dat autografe, pentru prima oară, la Focșani, mai ales pe discuri, evident, dar chiar și pe telefoane! (râde). Mulți tineri dintre cei prezenți la concerte au venit să ne mulțumească, să ne întrebe cum e viața unui muzician, câte ore studiem, cum am ales această cale, întrebări foarte inteligente. Iar mesajul pe care încercăm să-l transmitem acestor tineri este acela de a-și urma visurile! Fiecare concert, fiecare interpretare creativă pleacă dintr-o nevoie de a exprima ceva lăuntric. Iar câteodată, acea sclipire care ajunge la public poate atinge pe cineva de 10, de 11 sau de 13 ani, devenind o determinare care trebuie îngrijită și încurajată. Un astfel de tânăr poate deveni peste ani chiar ceea ce vede el astăzi pe scenă. De aceea noi le spunem acestor tineri: „Da, și noi am fost ca voi! Trebuie să aveți grijă de visurile voastre, trebuie să aveți încredere“. Desigur, mulți dintre ei sunt la o primă întâlnire cu muzica clasică, pentru mulți e o descoperire, dar încercăm de fiecare dată să prezentăm concertele și să le vorbim despre lucrări, astfel încât să le dăm o cheie de acces către acest univers.
Foarte frumos și extrem de generos acest mesaj al tău, odată cu poziționarea ta ca artist, Mara! Dincolo de tineri, cum e publicul meloman din Focșani, cum îl simți tu, o artistă cu multă experiență de scenă în toată lumea?
Este o senzație foarte plăcută să simți că publicul intră într-un soi de osmoză cu artiștii. Cred că prin trăirea noastră artistică permitem cumva publicului să se oglindească în capodoperele pe care le interpretăm și să ne regăsim împreună într-o anumită armonie! Într-adevăr, eu îmi gândesc și pregătesc întotdeauna programul unui concert în funcție de locul, de sala și de publicul unde trebuie să cânt, o pregătire ca înaintea unui rendez-vous.
Frumoasă comparație!
Avem un public bun aici, la Focșani, acesta e un detaliu foarte important!
Un public special la Classic for Teens e alcătuit din tinerii care participă la masterclassuri. Cine sunt acești tineri și de unde vin ei?
Anul acesta avem la cele șapte masterclassuri peste 50 de elevi care vin din liceele de artă din toată țara: Alba-Iulia, Tulcea, Constanța, Iași sau București. Avem și o elevă foarte tânără din Roma, ceea ce mă bucură, pentru că începem să ne deschidem și către internațional, mai ales prin parteneriatul cu Conservatorul Santa Cecilia din Roma. Sunt foarte multe schimburi, mulți dintre pianiștii despre care v-am vorbit sunt tineri care nu demult participau la astfel de cursuri, iar acum se pot prezenta pe scena Teatrului „Gheorghe Pastia“ din Focșani. Mai mult, în data de 9 septembrie avem un concert special dedicat acestor tineri ce au urmat masterclassul și care vor avea ocazia să evolueze în fața publicului și să împartă cu acesta ce au reușit să acumuleze în zilele de cursuri. Va fi momentul lor.
Te rog să-mi spui despre profesorii care lucrează cu ei.
Avem artiști mulți și importanți. La vioară, spre exemplu, Gaëtane Prouvost, o interpretă din școala franco-belgiană care a studiat la Paris și la Julliard, o pedagogă extraordinară, foarte atașată de muzica contemporană, Grazia Barillà, profesoară la Conservatorul Santa Cecilia. La compoziție, elevii vor lucra cu Alexandra Cherciu, iar la pian o altă profesoară din Italia, Lea Pavarini. Cursurile de canto sunt susținute de Emanuela Salucci, tot din Italia, iar cele de violoncel de Răzvan Suma, muzicianul român care nu mai are nevoie de nici o prezentare.
Între acești profesori și pianista Mara Dobrescu. Cum e pentru tine această experiență pedagogică?
Și pentru mine, cred, la fel ca și pentru ceilalți profesori este o mare bucurie să pot da mai departe ce mi s-a oferit, să împart puțin din experiența mea. E o ocazie să-mi aduc aminte de cursurile de măiestrie pe care eu am avut privilegiul să le am cu Hans Leygraf la Mozarteum Salzburg, de cele cu Martha Argerich din Japonia, o ocazie să spun cât de important este pentru un tânăr muzician să fie în preajma unor artiști confirmați, la care ajungem să privim cu adorație și care, la rândul lor, ajung să ne dea aripi. Eu încerc să-i ajut cât pot de mult pe acești copii, desigur, timpul este foarte limitat la un astfel de masterclass. Să știi, simt că și ei știu că aceste clipe sunt foarte prețioase, simt că au emoții foarte mari, intimidați de parcursul și arta muzicienilor invitați aici. Dar în același timp îi simt foarte deschiși și doritori de a afla, de a cunoaște, de a învăța! Eu personal încerc să-i binedispun cât pot, încerc să-i fac să capete încredere și o anume autonomie, o adaptabilitate care, mai ales ca pianist, e necesară în fața instrumentului. Încerc să-i învăț cum să lucreze anumite pasaje tehnice, cum să uite de stres și să depășească unele momente dificile psihologic…
Un sfat principal și principial pentru acești copii care visează să devină artiști.
Să fie cât mai curioși posibil… (Râde.) Și să se inspire, nu numai din muzică, ci din tot ceea ce îi înconjoară: din natură, oameni, literatură, teatru. Le spun să-și facă timp pentru a merge la cât mai multe concerte și, nu în ultimul rând, să viseze!
Apropo de concerte, am vrut să te întreb chiar de la început ce ai cântat alături de Dana Ciocârlie și Gaëtane Prouvost în concertul de debut la Classic for Teens 2024?
Mă bucur că întrebi asta, pentru că am interpretat o lucrare inedită a lui George Enescu compusă în 1900, și anume Pastorale, Menuet triste și Nocturne pentru pian la patru mâini și vioară, cu titlul în franceză.
O lucrare pe care ați înregistrat-o în Franța în exact aceeași componență anul trecut.
Da, la casa de discuri En Phase, iar acest disc a fost punctul de plecare al colaborării noastre, la invitația pianistei Dana Ciocârlie și a violonistei Gaëtane Prouvost. În concert am mai interpretat, tot în aceeași formulă, o transcripție la Dans macabru de Saint-Saëns a lui Thierry Huillet, un pianist cunoscut publicului din România. La patru mâini am mai cântat, alături de Dana, Ma mère l’Oye de Ravel, Marșul lui Henry de Dinu Lipatti, dar și lucrări de Enescu, Lipatti și Lili Boulanger, dar și un tânăr compozitor francez, Benoît Menouche.
Mă bucur că ai reușit să vii cu lucrări inedite într-un astfel de recital. Acum vreau să-mi spui și despre proiectele tale personale, proiectele din această toamnă ale pianistei Mara Dobrescu, o româncă stabilită de-atâta timp la Paris.
În luna septembrie voi avea un recital în Franța, în cadrul festivalului Les Fugues Pianistique, pe data de 15 septembrie.
Imediat după Classic for Teens.
Exact. Iar după acest festival pe 18 septembrie voi fi la Roma, la festivalul Pro Patria cu un program în trio alături de mezzosoprana Roxana Constantinescu și artistul Răzvan Popovici. Urmează pe 22 septembrie dublul concert de Mozart în Bretania.
Totul se întâmplă imediat.
Da, imediat (râde), pentru că dacă socotim repetițiile și timpul petrecut pe drum nu mai rămâne mare lucru între concerte. Acest dublu mozartian face parte dintr-un poiect caritabil de strângere de fonduri pentru bolnavii de cancer. Apoi pe 26 septembrie voi fi la Boulez Saal din Berlin împreună cu Ensemble K, dirijat de Simone Menezes.
O dirijoare cu origini din Brazilia și un ansamblu din care faci parte de mult timp.
Așa este, vom avea acolo un proiect care pleacă de la Șeherazada lui Rimsky-Korsakov, iar ultimul concert din septembrie va fi tot cu Ensemble K în Nordul Franței, un program pe tema grădinilor și a naturii. Și vreau să menționez că în această toamnă voi fi din nou în țară – și asta mă bucură foarte mult! În luna noiembrie revin pentru a prezenta în premieră în România, la Iași, la invitația Fundației Culturale Gaudium Animae, un proiect foarte drag mie.
Și eu mă bucur foarte mult că vei veni la Iași. Poți să-mi spui câteva cuvinte despre acest proiect?
Ideea acestui „Bach chez Cioran”, „o tragedie angelică“, s-a născut în timp. De fapt, trebuie să-ți mărturisesc că, de fiecare dată, când citesc Cioran, instantaneu, muzica lui Bach îmi răsună în minte! Nu pot să-ți explic de ce. Pur și simplu așa se întâmplă și, pe măsură ce paginile se succed, aud muzica lui Bach! Și ar mai fi ceva: acum câțiva ani am primit cadou o carte semnată de Aurel Cioran, fratele lui Emil, care era o antologie a textelor scrise de Cioran despre muzică. Citind-o, am fost uimită să descopăr cât de minunat explică filosoful român esența muzicii lui Bach. Spune că, pentru el, Bach este ca o religie.
Nefiind muzician, Cioran reușește să pună în cuvinte acest extaz muzical și ce ne aduce pe noi în fața paradisului, prin muzica lui Bach. Și tocmai asta este incredibil, pentru că nici noi, muzicienii, n-am putea explica atât de bine, de coerent, n-am putea să punem în cuvinte așa cum a reușit să o facă Cioran! Așa că am tot citit și recitit aceste texte de la care pleacă proiectul pe care l-am făcut alături de Volodia Serre, să-l numim un concert spectacol.
Mara, tu ai fost mereu atrasă de relația dintre literatură și muzică. Și mă gândesc aici nu doar la concertele și recitaurile tale, ci și la discurile pe care le-ai înregistrat.
Da, am vrut mereu să creez punți vizibile sau mai puțin vizibile între literatură și muzică și, așa cum îți spuneam mai devreme, totul a venit dintr-o nevoie lăuntrică, n-am căutat niciodată să mă aliniez unor mode sau trenduri. Pur și simplu a fost vorba mereu despre întâlnirea cu anumite texte din literatură și punctele lor de legătură cu muzica. De aceea am încercat să creez niște punți care transmit același mesaj, am încercat, dintr-o nevoie interioară, să creez o dramaturgie în care muzica devine aproape un personaj. Și am avut ocazia să creez câteva astfel de spectacole de succes în Franța.
În astfel de proiecte ai mai colaborat chiar cu actorul actorul Volodia Serre, dacă nu mă înșel?
Așa este. Am colaborat cu Volodia pentru prima oară într-un concert-lectură despre compozitorul Francis Poulenc, apoi ne-am regăsit într-o sensibilitate comună fantastică și apoi într-un spectacol în jurul textelor lui Marin Sorescu și Eugen Ionescu, pe care l-am jucat pe mai multe scene din Franța, mai ales la Paris, la Teatrul Le Lucernaire, care ar fi vrut să-l jucăm vreme de trei săptămâni, dar pandemia ne-a dat planurile peste cap. Dar, este un proiect care cu siguranță va reveni, îmi doresc foarte mult să-l aduc și în țară, ar fi fantastic.
Urmează să faci „Bach chez Cioran“, un spectacol care a avut premiera la teatrul Scala din Paris, în luna mai. Unde l-ați mai prezentat până acum?
E într-adevăr un proiect la început de drum, pe care l-am lansat în luna mai și am așteptat cu emoție să vedem cum va fi primit de publicul parizian. Și se pare că a plăcut, chiar directorul de la Théâtre Scala ne-a propus să-l reluăm în sezonul viitor. Acesta e cel mai bun compliment pe care-l puteam să primi, iar acum suntem foarte bucuroși, eu și Volodia, să-l putem aduce în țară, la Iași, și nerăbdători să-l plimbăm un pic, pentru că avem câteva propuneri și în Belgia și Italia, și cu siguranță și pe alte scene din România.
De-abia aștept să-l vedem și să ne vedem la Iași. Îți doresc mult succes în toamna aceasta sub semnul imediatului, atât de încărcată pentru tine. Te așteptăm la Iași!
Da, vă invit să veniți, să ne bucurăm împreună de muzica lui Bach la Cioran, un moment în afara timpului, o clipă în care vom încerca să vă facem contemporani cu îngerii. Până atunci, vă aștept la Classic for Teens!
©Ştefan Aghiţoaie
Galerie foto
