La 35 de ani de la borna istorică 1989, a XVII-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI) are drept generic „tranziție“ și se va desfășura între 3 și 10 octombrie. Jurnalul pe care îl țin din 2008 încoace, de când curatoriez evenimentul, așază spoturi în colțuri nevăzute ale manifestării, la egalitate ca spectaculozitate cu cele din lumina tradițională a reflectoarelor. Iată altele câteva!
Mă gândisem mai demult la o serie de produse alimentare asociate festivalului, care să diversifice înțelesurile lui estetice, să le proiecteze și în alte zone de savoare. Intenția se înscrie pe linia de legătură simbolică hrană artistică – hrană materială, o alăturare dezvoltată explicit de compania americană Bread and Puppet Theatre din Statele Unite.
Care a fost invitata mea, pentru prima oară în România, la una dintre ediții (a X-a, în 2017, cu spectacolul Basic Byebye Cantastoria Extravaganza). Un ritual nelipsit de la nici una dintre reprezentațiile acestor artiști foarte implicați social și militanți, care chestionează critic subiectele zilei, este frământarea în prealabil a unei pâini și coacerea ei fix în timpul reprezentației, pentru ca, la final, performerii să o împartă caldă cu toți spectatorii.
Ca o formă concretă de comuniune, un statement impus de Peter Schumann, fondatorul și mentorul Bread and Puppet, încă de la primele proiecte.
Oamenii care se aseamănă se adună
Ce s-ar asorta cu acest festival dedicat oricărui tip de public cu sufletul tânăr? Ceva dulce. O prăjitură ar fi perfectă. Așa că mă îndrept către Nicoleta Hrițcu, business woman care a pus pe picioare Cuptorul Moldovencei. Pe Nicoleta o știu de ceva vreme, de pe la primele ediții ale FITPTI. A absolvit Teatru, la clasa Corneliei Gheorghiu, dar s-a reorientat profesional, cum multă lume o face în ziua de azi. Și, iată, n-a greșit! A rămas atașată de arta scenică, îmi amintesc că pe la începuturile Festivalului, venise să-mi sugereze să aduc un spectacol de Radu Afrim, deja intrat în planurile mele, discuțiile erau avansate. Ce altceva pot să spun decât că unele minți gândesc la fel, că oamenii care se aseamănă se adună. M-am întâlnit, deci, cu Nicoleta și am parafat colaborarea. Prăjitura va avea spumă de culoarea și gustul teilor pe un blat din ciocolată. Iar pe glazură, sigla FITPTI!
Când mergem la teatru, nu-i vedem decât pe actori în scenă și ne bucurăm de ficțiunile pe care ni le prezintă prin talentul și creativitatea lor. Dar în artele spectacolului, pentru un ceas ori două de plăcere estetică, echipa din
culise și cabine e mult, mult mai numeroasă. Uite, de exemplu, la FITPTI 2024, la unul dintre evenimente se deplasează 17 artiști, 22 de tehnicieni și doi șoferi, adică 41 de oameni care au nevoie și de cazare timp de trei nopți. Montarea scenografică e complicată, durează o zi. Deplasarea echipei înseamnă autocar pentru persoane și tir pentru decoruri. La alte tipuri de festivaluri – arte vizuale, plastice, literatură, film, animație etc., e mai simplu din acest punct de vedere decât la cele dedicate artelor colective. Costurile sunt corespunzătoare. O provocare interesantă va fi aducerea tirului în fața Teatrului, că e cam strâmtuț în zonă și cam aglomerat. Cel mai probabil, va intra noaptea, ca să nu încurcăm traficul, încărcătura va fi descărcată, apoi va pleca la o parcare adecvată. E soluția la care am recurs și cu alte prilejuri.
O soluție de vreme rea
Aproape o tonă de apă va intra în acvariul parte a scenografiei (Florin Suciu) spectacolului 20k leghe sub mări (dramaturgie Alexandra Felseghi) regizat de Adina Lazăr, regie păpuși Delia Gavlițchi pentru Magic Puppet Theatre Cluj Napoca. E programat luni, 7 octombrie, ora 17.30. Un spectacol 12+, teatru ambiental-itinerant, aventura începe în foaier, continuă în clădirea Teatrului Luceafărul și prin ficțiunea lui Jules Verne împreună cu actorii Andreea Ajtai, Dragoș Lupău, Oana Nemeș, Silviu Ruști, Florin Suciu, Oana Tămaș și se încheie în sala mică.
Cu apa, acest element natural al planetei, FITPTI are o relație specială. Iona s-a jucat pe luciul de apă de la Ciric (2014) cu actorul Florin Vidamski în regia Mihaela Panainte, o coproducție Teatrul Sala Mică Cluj-Napoca și Salina Turda. A fost o experiență memorabilă, cerul înstelat devenind vintrele balenei care-l țineau captiv pe eroul lui Sorescu.
Nu mai puțin impresionant a fost spectacolul de marionete pe apă, artă specific vietnameză, un stil aparte de animație care a ajuns pentru prima oară în România, exclusiv la Iași în Festivalul nostru. Includ în discuție și apa de ploaie, care ne-a zădărnicit planurile o singură dată, cu o paradă open air pe care am reportat-o. Regula e ca la fiecare spectacol în aer liber să existe un backup, o soluție de vreme rea, pentru a nu dezamăgi publicul. La Grădina Botanică vom avea spectacolul stradal ambulant Reflexii Folk al companiei Teatr Uliczny „Scena Kalejdoskop“ din Cracovia (Polonia), care va fi prezentat pe aleile parcului. Artiștii polonezi sunt specializați în reprezentații de gen, tocmai s-au întors de la Trustul Shakespeare din Stratford-upon-Avon. Și, dacă tot fac drumul până la Iași, vor juca și Soap Opera, în fața Palatului Culturii, și Cărbunarii, în grădina de lângă. Să fiți prin zonele astea, să-i întâlniți!
Faza super-simpatică cu o jurnalistă care voia un racord legat de Festivalul International de Teatru pentru Publicul Tânăr. Ne pregătim să vorbim și intervievatoarea îmi zice amabilă „Să mă lăsați și pe mine din când în când să mai pun câte o întrebare“. M-a bușit râsul, iar jurnalista continuă: „Vorbiți cu atâta pasiune, că ziceți tot, dar trebuie să avem și întrebări“. Au fost și întrebări. La care au venit și răspunsuri.