Desi primul roman („pierdut”) scris de Dumitru Crudu a fost Un englez la Chisinau, cum marturiseste chiar autorul, carte care nu a vazut niciodata lumina tiparului, debutul in proza al dramaturgului este considerat romanul Macel in Georgia. Nu este vorba despre „macelul” de anul trecut, cind rusii au ajuns cu tancurile la Tbilisi, ci despre un alt „macel”, de la inceputul anilor ’90, petrecut tot in capitala Georgiei. De fapt, „macelul” despre care povesteste Dumitru Crudu poate fi situat in mai multe momente ale istoriei zbuciumate a Caucazului, un adevarat „butoi cu pulbere”, cu multe tensiuni inghetate, gata oricind sa izbucneasca, un izvor nesecat de conflicte. Se stie ca una dintre temele des intilnite in textele lui Dumitru Crudu este cea a peregrinarilor studentesti: „A aparut primul roman al colegului nostru Dumitru Crudu. O carte complexa, intensa, inspirata din perioada petrecuta de Dumitru in studentie la Tbilisi. In poveste se imbina pasaje sumbru-halucinante cu stari paradoxale sau chiar extreme, inchegate in plasma unei scriituri foarte alerte, de-a dreptul viforoase”, scrie Marius Ianus, unul dintre fondatorii fracturismului, alaturi de Dumitru Crudu.
Macel in Georgia prezinta intimplarile prin care trece Angelo Vdovecnko, un tinar poet moldovean, care fuge la Tbilisi doar cu o geanta plina de poeme, nimerind sub kalasnikovurile soldatilor rusi „decisi sa-i ingenuncheze pe toti cei care croncaneau contra Ununii Sovietice”. Angelo ajunge sa protesteze impreuna cu studentii georgieni impotriva regimului sovietic. Aventurile sale din Georgia sint presarate cu amintiri din copilaria petrecuta la Chisinau: „Angelo isi mai dorea un singur lucru: sa mai manince o data borsul pe care-l facea mama lui in copilarie”.
Nu lipsesc umorul si ironia
Romanul este plin de imagini ale soldatilor rusi: „un soldat pepenos”, „un ofiter chel si matahalos”, o „hahalera zdravana si cheala”, „magaoaia aia plescata”, o „huiduma” cu palmele transpirate, cu „ochi rai, obraznici si insetati de singe”. Printre aceste chipuri „buhaite si congestionate”: chipul luminos al Georgianei, fiica lui Nicolai Ivanovici – romancier si comunist convins, care dormea cu portretul lui Lenin sub perna –, pentru care Angelo era sa-si piarda mintile. Pe piept, Nicolai Ivanovici avea desenata figura lui Lenin, iar pe spate, figura lui Iosif Visarionovici fumind si cu paharul de votca in mina. Aceste desene erau creatia artistului Leonid Nedov, si el un fost prizonier in gulag. Desenul de pe coperta cartii, opera a aceluiasi Nedov, este unul mai mult decit sugestiv si se potriveste perfect romanului. Nu lipsesc insa nici umorul de buna calitate, nici ironia (si autoironia), nici scenele sexuale sau intimplarile grotesti.
Atunci cind iti descoperi „goliciunea interioara”, spune Dumitru Crudu intr-un interviu, afli ca nu ai decit doua solutii: fie te sinucizi, fie calatoresti. El a ales calatoria, in sensul de cautare a identitatii, dar si de ratacire. Anii petrecuti in Georgia au fost o sursa de inspiratie pentru romanul Macel in Georgia. A scrie poezie, mai spune Crudu, este ca si cum te-ai arunca pe fereastra. Cum este atunci sa scrii un roman? Ceea ce stim cu siguranta este ca toate textele sale sint opera unui mare singuratic, a unui om pentru care scrisul a devenit „o forma de autoconservare”, cum ar spune Kafka. Un roman inedit si bine scris, despre nationalismul salbatic, despre razboi, despre iubire si singuratate intr-o lume „a nimanui”.
Dumitru Crudu, Macel in Georgia,
colectia „Ego. Proza”,
Editura Polirom, 2008,
27.95 lei