În ultimii ani, am devenit festivalier de profesie, plimbându-mă pe la astfel de evenimente și observând ce fac alții bine sau mai puțin bine. Am avut astfel ocazia să interacționez cu toate genurile de public, de la petrecăreții pe ritmuri tehno ori trap până la cei care cântă la unison cu trupa lor preferată. Acum, pe final de vară, când lumina devine mai blândă și serile mai răcoroase, am simțit nevoia unui festival tihnit. Așa că am petrecut o zi la Cucuteni Jazz Fest, pentru a simți puțin pacea naturii.
Laura Cozmîncă
Citisem în urmă cu câteva săptămâni un articol subiectiv, dintr-o publicație națională, în care autorul constata destul de dezamăgit că festivalurile par a se fi transformat în malluri și campanii de marketing pentru sponsori. Astfel, după cum explica el, în loc să te bucuri de muzica în sine și de întâlnirea cu artiștii preferați, petreci o mare parte din timp furnizând în mod gratuit conținut de imagine pentru brandurile ce au zone de activare care atrag publicul. Sigur, este un punct de vedere valid, eu însămi am simțit oboseala ce vine la pachet cu tot acest peisaj încărcat, însă există public entuziasmat să ia parte la aceste activități.
Revenind la Cucuteni Jazz Fest, tocmai asta mi-a plăcut, simplitatea. Așezat în curtea Muzeului de Sit Arheologic Cucuteni, am descoperit un spațiu deschis, primitor și lipsit de orice urmă de opulență.
Cei câțiva producători artizanali de podoabe sau haine și-au etalat în tihnă mărfurile, iar vizavi de ei, doar trei vânzători alcătuiau zona de mâncare, având meniuri cu doar câteva opțiuni. În rest, participanții la festival au avut libertatea să-și aducă propriile bunătăți de acasă și să relaxeze la un picnic ad-hoc pe iarbă. Fiind obișnuită de la alte festivaluri să mă supun unor controale riguroase la porțile de acces, unde nu aveam voie cu apă sau altfel de alimente, am apreciat această libertate. Nu e prea plăcut să plătești 15 lei pe o sticlă de apă îmbuteliată la 0,5 litri, așa cum se practică mai peste tot.
În vecinătatea căsuțelor care fac parte tot din patrimoniul muzeului am regăsit o mică scenă în fața căreia câteva zeci de scaune așteptau să fie ocupate de iubitorii de jazz. Cei care doreau o conexiune mai profundă cu natura au ales să privească spectacolele așezați pe iarba arsă de soare, savurând un pahar de vin sau un cocktail.
Înainte ca primii artiști să urce pe scenă, participanții care au sosit mai devreme s-au bucurat de liniștea și frumusețea locului. Dealul oferă o panoramă splendidă asupra câmpurilor dungate și a satelor din jur, peisaj perfect pentru contemplare.
Jazz, artă și tradiție
Sub cerul blând al începutului de toamnă, Cucutenii a devenit pentru trei zile locul unde sunetele jazzului s-au împletit cu ecourile unei civilizații străvechi.
Festivalul, organizat de Asociația Culturală CartelArte LM, a adus în fața publicului un mix eclectic de trupe de jazz internaționale și naționale, de la Jazzify, Șubi Tuba și Balkanamera Jazzq & Friends, la Mara Haluga & Caue de Marinis Duo și Selvatico din Chile. Pe vârful dealului, notele muzicale s-au împletit cu energia locului, iar modernitatea a îmbrățișat istoria.
Dincolo de muzică, festivalul a reprezentat și o celebrare a artei și a tradiției, invitând la explorare și descoperire. Atelierele de creație, inspirate de cultura cucuteniană, au transformat participanții în artiști de ocazie, oferindu-le ocazia să modeleze lutul și să picteze pe sacoșe din pânză.
De asemenea, workshopurile de muzică și percuție au deschis noi porți către universuri sonore, iar degustările de vinuri locale au adăugat savoare acestei experiențe.
Cucuteni Jazz Fest a mai avut o misiune, să creeze o punte între generații, venind cu o ofertă de activități pentru toate vârstele. Copii și adulți deopotrivă s-au așezat în jurul meselor joase unde erau organizate atelierele de olărit.
Pentru cei pasionați de artă sau pur și simplu pentru curioși, o vizită la Casa Sandrinei, atelierul artistei Ionela-Sandrina Mihuleac, a fost ca o evadare din atmosfera de festival.
Această călătorie în timp a fost o bună ocazie pentru a admira și înțelege mai bine ceramica de Cucuteni, renăscută prin talentul și pasiunea artistei.
Loc de mai bine
Ca orice inițiativă aflată la început de drum, există și lucruri din care organizatorii ar putea învăța pentru a îmbunătăți experiențele edițiilor viitoare. Dacă de la ediția din 2023 am rămas în minte cu o întâmplare nefericită, mașina unui participant fiind vandalizată, anul acesta cea de-a doua seara s-a încheiat brusc la ordinele Jandarmeriei, prezentă în perimetru pentru a asigura ordinea și liniștea publică.
Pe scenă se afla trupa Selvatico din Chile, care abia interpretase două piese când Liviu Mărculescu, fondatorul festivalului, a anunțat la microfon încheierea evenimentului la ora 23:20. Se pare că festivalul avea autorizație doar până la ora 23:00, un detaliu fie necunoscut, fie omis de organizatori. Publicul s-a revoltat, mulți dintre spectatori venind special pentru trupa din Chile. Au fost dezamăgiți mai ales de modul total lipsit de înțelegere cu care forțele de ordine au tratat un eveniment cultural – mai ales că, după cum au afirmat câțiva dintre cei nemulțumiți, cu o seară înainte ultimele acorduri muzicale s-au auzit chiar puțin după miezul nopții. Unii au huiduit, alții au strigat să se facă o chetă pentru a achita eventuala amendă. Ba mai mult, o spectatoare care a încercat o negociere firavă s-a plâns de faptul că legile sunt respectate selectiv, după ureche, căci un cunoscut club de pe malul lacului Veneția (Ciric) dă petreceri în aer liber până târziu în noapte, petreceri care deranjează în mod constant locuitorii din zona Tătărași. Acolo se pare că autoritățile nu intervin. Astfel, de ce un festival cultural, de mici dimensiuni, desfășurat într-un loc izolat, nu are trecere și de ce artiștii care au călătorit jumătate de glob pentru a ajunge la Iași au fost tratați cu asemenea lipsă de respect? Din fericire, artiștii chilieni au înțeles situația, după cum mi-a explicat Ioana Gamen – parte a echipei organizatorice a festivalului – și chiar au fost uimiți de susținea primită din partea publicului. Probabil o coordonare mai bună a programului ar fi prevenit această situație. Loc de mai bine există și, așa cum au precizat și organizatorii, la edițiile viitoare vor fi mai atenți la detalii, începând cu extinderea spațiului alocat vânzătorilor pentru a evita cozile, până la îmbunătățirea condițiilor din camping.
În ciuda acestor scăpări, însă, festivalul continuă să promoveze jazzul de calitate, contribuind la creșterea aprecierii acestui gen muzical în Iași: „Trupele au fost foarte bine selectate și s-a oferit șansa și trupelor locale de jazz să participe. Pentru noi, ca parteneri în organizarea evenimentului, a fost satisfăcător să vedem că au venit mai mulți oameni comparativ cu edițiile anterioare, în pofida distanței și a faptului că multe alte evenimente se desfășurau concomitent în Iași și în împrejurimi. Mulți se pregăteau de începerea anului școlar, dar tot au fost și părinți cu copii. Ce am văzut la toți a fost sentimentul de libertate, iar faptul că oameni din diverse arii de activitate s-au adunat aici a fost un exercițiu de a aduce plus valoare comunității de jazz din Iași“ a mai precizat Ioana.
Galerie foto
