O teorie alternativa, in care aveti libertatea sa credeti sau nu, e ca lumea s-a dezvoltat datorita comunicarii. Unii s-au gasit chiar sa numeasca secolul XX ca pe unul al vitezei. Iar cind s-au referit la viteza n-au stat cu ochii numai pe cadranul masinilor, urmarind kilometrii la ora in continua crestere, ci s-au gindit totodata la cresterea vitezei de circulatie a informatiei. De la Samuel Morse la Graham Bell, de la Heinrich Hertz la John Logie Baird, numerosi oameni s-au straduit sa dea circulatiei informatiei o viteza superioara.
Odata cu cresterea acestei viteze au aparut insa diversi alti oameni care s-au gindit si la siguranta informatiei. La gasirea unor sisteme de protectie a ei, pentru ca viteza nu e suficienta. Confidentialitatea informatiei era si este esentiala, increderea in sistemele de transmitere a ei de asemenea. Iar pe masura ce a crescut viteza si s-a asigurat, macar intr-o anumita masura, confidentialitatea, societatea s-a dezvoltat. Asa ne-am trezit ca traim astazi intr-un sat global, mai ales datorita Internetului, dar si telefoniei mobile, un sat in care vecinul din America poate vorbi toata ziua, ca de pe prispa casei, cu vecinul din Romania. Si pot stabili impreuna atit ingredientele necesare pentru crearea unei mamaligi perfecte, cit si moduri de a imbunatati calitatile tehnice ale vreunei masinarii care sa reprezinte o alta treapta in evolutie. De ce pot face asta? Pentru ca cei doi vecini au o oarecare incredere in satul global, se simt ca pe prispa casei adica, nu stau cu ochii in patru, de frica vecinilor care pot asculta pe la usi.
Dupa aceste doua veacuri pe care le-am luat ca reper pentru a face o schema usor frivola a evolutiei omenirii, lumea a intrat in secolul XXI. Unul care nu se mai poate numi al vitezei, pentru ca omenirea s-ar autopastisa in acest caz. Si-atunci, un nou concept a inceput sa fie atasat acestui secol. Traim in veacul luptei impotriva terorismului. O lupta care justifica aproape orice. Inclusiv un control strict al informatiei, transpus in legi si la noi, in Romania, in urma indicatiilor europene. N-am sa ma opresc aici la ce inseamna libertatea pe care au primit-o serviciile autohtone prin aceasta lege. Nu vreau sa insist asupra faptului ca ea le provoaca nostalgii teribile si pofte nebanuite acelor membri ai serviciilor care au intepenit in scaune de pe vremea Securitatii. S-a discutat, se va discuta mult pe tema asta. Eu insa m-am prefacut pe durata acestui text si ma prefac in continuare ca Romania e o tara normala. Si scriu, dupa cum ati vazut, doar generalitati. Generalitati care contureaza insa o lume anormala.
Odata cu aceasta „lege a retinerii datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice”, denumire parca anume facuta pentru a permite informatiei sa se piarda pe parcurs, care se aplica de-acum si in Romania, vom incepe sa simtim si pe pielea noastra ce inseamna intrarea lumii in secolul luptei impotriva terorismului. O sa ma abtin si de la a vedea efectele practice catastrofale ale acestei legi. Si-o sa ma refer doar la efectele psihologice. Unele care vor creste in timp. Si au toate sansele sa creasca pina-ntr-acolo incit cei doi vecini din satul virtual mai sus prezentati sa vorbeasca numai despre starea vremii. Asta pentru ca de-acum isi vor pune serios problema daca nu cumva in spatele prispei lor virtuale s-a ascuns un alt vecin, care, aflind informatiile, va fugi repede in bucataria proprie pentru a-si face o mamaliga perfecta sau in atelierul propriu pentru a imbunatati calitatile tehnice ale vreunei masinarii care sa reprezinte o alta treapta in evolutie. Iar daca lucrurile vor continua asa, secolul XXI va fi unul in care le vom multumi lui Morse, Bell, Hertz, Baird si tuturor celorlalti pentru ce au facut, dar vom constata, incetul cu incetul, ca inventiile lor nu ne mai ajuta la nimic.
Personal, incep sa-mi pun sperantele in faptul ca teoria care pune comunicarea la baza evolutiei din ultima vreme a omenirii e una falsa. Prefer sa cred ca o constiinta suprema, alta decit Dumnezeu sau poate aceeasi, ne-a adus toata aceasta dezvoltare. Incepe sa se contureze ca unica teorie care m-ar face sa ramin optimist ca evolutia tehnologica va continua in aceiasi parametri.